L-am cunoscut pe Eugen Nicolescu (foto sus, stânga), creatorul vinurilor AWESOMM, “în lipsă” – mai întâi printr-o propoziție rostită de soția lui, Carmen (“Nu prea-i place să iasă în față”) și apoi prin câteva fraze ale somelierului Vali Tătar, cel care-i promovează vinurile de nișă. Până și “etichetele” sunt, de fapt, scrise de mână cu markerul, una câte una, de nu vreau nici măcar să-mi forțez imaginația despre ce înseamnă asta pentru încheieturile caligrafului. Dar l-am cunoscut pe Eugen mai bine prin vinurile remarcabile pe care am avut ocazia să le degust. Am fost curios să aflu întreaga poveste, așa că am profitat că l-am găsit la “Vin la cultură” 2022, în Iași, unde am stat la o cafea.
Peste 100 de ani de istorie de familie în zona Ștefănești, Argeș
„Țărani bogați”, asta spune Eugen Nicolescu despre strămoșii lui. “Bogați și muncitori, care cu fiecare ban au încercat să mai cumpere câte o parcelă în cele mai bune zone, să mai construiască ceva – 15% din Dealul Florica al Brătienilor era al lor. Făceau vin, în încărcau în butoaie și veneau să-l vândă în târg la București, unde și-au cumpărat și case”. Evident, cum comunismul și țăranii bogați nu prea se împacă, adepții marxism-leninismului ajunși la putere după cel de-al Doilea Război Mondial le-au confiscat strămoșilor tot. Membrii familiei au ajuns să locuiască într-o mica parte din fosta lor proprietate, undeva în Cartierul evreiesc din Capitală. Tatăl lui Eugen a ajuns – medic fiind – la Cernavodă. “Cu cine putea să se însoțească un medic la Cernavodă în anii de dinainte de ’89? Cu alți medici, cu șeful de IAS, cu câțiva intelectuali locali”, își amintește și azi Nicolescu.
După evenimentele din decembrie 1989, Eugen și familia lui s-au străduit să recupereze ce se mai putea, iar această saga imobiliară nu s-a terminat nici azi: ba restituirea nu se putea face pe amplasamentele originale ale proprietăților, ba apăreau tergiversări și opoziții – și asta pentru pe-atunci tânărul Eugen se suprapunea cu necesitatea de a face ceva care să-i ofere cele necesare traiului. A dat meditații, s-a angajat la una dintre primele companii multinaționale prezente pe piața românească… a făcut vin în curtea casei din Cartierul evreiesc.
Anii ’90 – “The Revenant” cu camionul de 10 tone în buricul Bucureștiului
“M-am apucat să fac vin în curtea casei în mijlocul Bucureștiului, toamna venea un camion de 10 tone cu saci de struguri pe străduțele alea… curgea mustuiala din el pe caldarâm, era un coșmar. Presam pentru vin, din ce rămânea făceam țuică – aveam probleme mari de tot cu evacuarea tonelor de rămășițe din tot acest proces, îți dai seama”, își amintește Nicolescu începuturile antreprenoriale. Și-a cumpărat niște vase, dar zdrobea strugurii la mână “iar cazanul de țuică mergea non-stop în anumite perioade, de mirosea în tot cartierul”. Vindea tot pe la prieteni, iar treptat, pe măsură ce legislația s-a înăsprit și pe măsură ce a început să recupereze din proprietățile familiei, și-a mutat “operațiunea clandestină” lângă Pitești și a adus-o “la lumina legii” – într-un loc care azi e un paradis din punctul de vedere al dezvoltatorilor imobiliari, un teren compact de câteva hectare aflat în mijlocul unui cartier în care s-au făcut construcții rezidențiale scumpe. “Poate-l vând dacă mai crește prețul”, zice Eugen Nicolescu – iar gândirea asta își are și alte explicații decât mirajul banilor mulți, după cum se va vedea mai jos.
O altă față a creatorului de vinuri Eugen Nicolescu
Pe când făcea vin în curtea din Cartierul evreiesc și lucra la multinațională, auzind cu ce se ocupă în timpul liber, șefii lui Eugen, expați mari pasionați de vinuri, i-au cerut – aproape “la mișto” – să îmbutelieze câțiva litri din ceea ce consideră el că produce mai bun, și să le dea și lor să guste. Și le-a plăcut – iar de-aici au început să vină comenzi de vin îmbuteliat, din ce în ce mai multe, de la ei și de la prietenii lor. Asta l-a făcut să-și lase jobul – “când le-am spus șefilor, nu le venea să creadă, m-au rugat să mă mai gândesc, mi-au lăsat un an la dispoziție să mă întorc oricând, dacă vreau, mi-au lăsat telefonul, mașina – astea erau lucruri importante și costisitoare pe-atunci, dar eram deja prieteni”. Nu s-a mai întors, s-a apucat de proiecte de consultanță și replantări de viță-de-vie, de reconversii și proiecte de accesare de fonduri. A învățat o ocupație nouă (la bază era inginer mecanic și cu licență în economie în cadrul Politehnicii București), a absolvit cursurile de Master în tehnologii moderne vitivinicole la UASMV București și a ajuns, în ani, să administreze suprafețe de ordinul sutelor de hectare cu viță-de-vie din Dobrogea, de care-l lega și amintirea copilăriei la Cernavodă. “Acum, am acces la cei mai buni struguri din diferitele plantații de care mă ocup personal, așa că am garanția calității pentru fiecare lot și nu depind de o singură vie”, explică Nicolescu “independența” lui de suprafața cu valoare imobiliară din Pitești. „Calitatea strugurilor este cea care dă calitatea vinului, dacă nu-ți bați joc de ei”, spune Eugen, care se mândrește cu intervenții minime în timpul vinificației și spune că strugurii îi arată ce trebuie să facă și stabilesc direcția de vinificație și felul în care va arăta vinul finit.
AWESOMM – un proiect pornit de la un Revelion. “Vom rămâne de nișă, de supernișă”

Eugen Nicolescu și somelierul Vali Tătar s-au întâlnit la un Revelion, au gustat vinuri, au povestit și au rezonat până într-o asemenea măsură încât au decis să creeze împreună AWESOMM – un proiect care să satisfacă pe de-o parte ambițiile și ideile lui Vali de a construi o comunitate națională a iubitorilor de vin în jurul unor somelieri profesioniști, iar pe de altă parte să ofere cât mai multor astfel de pasionați creațiile lui Eugen. “Va rămâne un produs de nișă, cel mult 25.000 de sticle în total anul viitor, dintre care unele soiuri sau loturi care nu depășesc câteva zeci de sticle”, spune Eugen Nicolescu. “Eventual, o să încercăm să găsim o soluție ca să facem niște etichete transparente, să nu mai stea Carmen (soția lui Eugen) să scrie de mână, și să reducem numărul sticlelor scrise de ea personal”, completează Vali Tătar. El a testat deja piața, a listat vinurile în câteva localuri din Iași, vinde la o listă de clienți privați și vizează o extindere în pași mici, cu preocupare maximă pentru locurile în care ajunge vinul, astfel încât să fie apreciat la justa lui valoare: “Nu ne grăbim și nu vrem să fim mari, important e să fim noi convinși că oferim doar ceea ce este mai bun. Dacă un vin nu corespunde cu criteriile și cu viziunea noastră pur și simplu nu-l îmbuteliem, facem altceva cu el”.
La momentul întâlnirii noastre, gama de vinuri AWESOMM cuprindea: Sauvignon Blanc, Chardonnay, Syrah roșu și „pink”, Tămâioasă românească, Fetească neagră, Cabernet Sauvignon și cupaje. O parte dintre acestea pot fi descoperite pe pagina de Facebook a proiectului, altele prin înregistrarea pe site-ul awesomm.me, unde membrii beneficiază și de diferite alte beneficii.