Vinurile de autor si cele sablon

Pasionatii de vinuri de oriunde si de oricând au simtit intotdeauna o atractie mai mare fata de o regiune aparte, de expresia „terroir“, neglijând, in acelasi timp, un factor foarte important al ecuatiei vin: oamenii, vinificatorii. Pâna acum 10-15 ani, menirea vinificatorului era aceea de a se asigura ca vinurile pe care le produce sunt de calitate vandabila si/sau ca poarta expresia locului de bastina. Astazi, insa, pretentiile incept sa creasca, o parte a publicului asteaptând ca de la o recolta la alta vinificatorii sa produca miracole.

Globalizarea gusturilor concentreaza inca interesul consumatorilor numai asupra anumitor branduri de vinuri si tipuri de vinificare, care dau trendul, dicteaza moda, ca si cum toate masinile ar fi BMW-uri sau toate ceasurile, Rolex-uri. Atât specialistii, cât si consumatorii, simt pe propria „limba“ aceasta stare de standardizare data de atentia excesiva acordata la nivel international unor anumitor tipuri de vinuri.

Exista totusi si un trend opus globalizarii gusturilor, reprezentat de o anumita categorie de consumatori, care cere vinuri unice in felul lor, „manufacturate“ – dupa cum ii place unui producator român sa le numeasca. Insa, de cele mai multe ori, pretul acestor vinuri, care nu se incadreaza musai in matrice, are ca limita – parafrazând o expresie americaneasca – doar cerul!

O alta problema destul de mare legata de acest aspect este faptul ca producatorii de vinuri dau foarte des credit gusturilor de main-stream, preferând sa vina cu vinuri care se incadreaza in tipare de dinainte stabilite. Evolutia tehnicilor in vinificatie permite ca astazi sa se poata obtine un Sauvignon blanc in Dealu Mare, de exemplu, cu un profil aromatic asemanator cu unul din Franta sau Africa de Sud.

Semnalele primite de afara indica faptul ca pâna si consumatorii de vinuri de Lume Noua au inceput sa se plictiseasca de sabloane, iar foarte multi producatori au inteles acest lucru. De aceea, ei incep sa isi promoveze vinificatorii si, prin acestia, asa-numitele „vinuri de autor“. Criticii acestor producatori, majoritatea provenind din rândul europenilor, afirma ca s-a recurs la acest lucru deoarece Lumea Noua nu ar avea podgoriile de legenda precum cele din Franta, Italia sau Spania si nici soiuri consacrate cu care sa se poata lauda. Se spune ca foarte putine dintre vinurile Europei sunt cu adevarat expresie a terroir-ului si a traditiei, cele mai multe fiind de fapt rezultatul muncii vinificatorilor.

Scoaterea vinificatorilor in lumina reflectoarelor poate reprezenta pe viitor un mod eficient de garantare a calitatii. Majoritatea vinurilor reprezinta marfuri cu speranta de evolutie spre marci, iar vinificatorii pot deveni ambasadori ai vinurilor pe care le produc. Marcile au nevoie de figuri care sa le transmita mesajul, povestea, de eroi care sa le confere credibilitate. In ultimii ani, si in România s-a simtit aceasta noua tendinta. E drept, s-a facut simtita mai firav, dar exista! Ea este reprezentata de nume precum Bogdan Costachescu, Veronica Gheorghiu, Liviu Grigorica, Hartley Smithers, Catalin Zamfir, Dan Dorneanu, Gabi Lacureanu, Oliver Bauer si altii, specialisti care incearca sa ofere o alternativa la vinul-matrice. Astazi, pe acesti specialisti ii numim vinificatori, insa mâine…