Revenit în forţă printre juraţii concursului de vinuri Balkans International Wine Competition, am constatat, ca şi preşedintele juriului, Konstantinos Lazarakis MW, că vinurile din Balcani sunt din ce în ce mai competitive. Bune erau ele, în mare măsură, şi înainte, însă acum am avut ocazia să realizez că mulţi producători, mai ales din Bulgaria, au avut timp şi putere să înveţe din greşeli şi să producă surprize care mai de care mai plăcute. Un prim exemplu pe care îl pot oferi îl reprezintă Chardonnay-urile, odinioară înecate în lemn, care acum, deşi în mare parte măcar fermentate în baric, sunt mult mai proaspete şi mult mai echilibrate. Un alt plus îl reprezintă saltul calitativ al unor producători pe care, până mai an, te-ai fi gândit cum să-i eviţi. Şi trebuie să menţionez aici Domaine Marash, care, cu Lenea Sauvignon Blanc 2015, a cucerit trofeul de cel mai bun vin alb din competiţie. Însă poate cel mai elocvent exemplu este oferit de faptul că, deşi anul acesta s-au acordat mai puţine medalii de aur ca la ediţia precedentă, totuşi 276 de vinuri au fost medaliate. Din peste 430 prezente în concurs. Ştiu, vă veţi grăbi să spuneţi că de unde această abundenţă de medalii, care nu respectă reglementările OIV şi că multe dintre acestea au fost medalii de bronz. E adevărat, foarte multe, 133 mai precis, au fost medalii de bronz. Şi e adevărat, s-au acordat, procentual, mult mai multe medalii decât la un concurs desfăşurat sub patronajul OIV. Doar că BIWC nu este şi nici nu şi-a dorit vreodată să fie aşa ceva. Pentru că în concursul de la Sofia se judecă după un model de inspiraţie australiană, astfel că vinurilor li se oferă mai multe şanse de a arăta de ce sunt capabile. Poţi să le încerci de două, trei ori, să le compari, să le discuţi şi, dacă nu ajungi la un consens cu ceilalţi juraţi, să le mai deguşti o dată. Iar ca să obţină medalia de bronz, vinurile trebuie să fie cel puţin bune. Pentru că, dacă obţin sub 15,5 puncte (din 20), nu primesc medalii. De fapt, e foarte greu să obţii aurul la Sofia, pentru că vinul tău trebuie să obţină minim 18,5 puncte. Iar când fiecare comisie este condusă de câte un Master of Wine, vă spun eu că e destul de dificil. În aceste condiţii, de concurenţă tot mai dură şi de jurizare uneori la sânge, faptul că România a obţinut 31 de medalii ( 4 de Aur, 8 de Argint şi 19 de bronz), başca trofeul pentru cel mai bun vin dulce din soi autohton, poate fi considerat un comportament mai mult decât onorabil. Sigur, dacă ar fi fost mai multe vinuri înscrise în concurs, poate că bilanţul ar fi fost mult mai bun, dar mulţi producători români continuă să creadă că BIWC e un concurs al Bulgariei, nu unul încă mult mai vizibil la nivel internaţional decât IWCB. Sincer să fiu, am avut o strângere de inimă când l-am auzit pe Kenichi Ohashi MW lăudând vinurile bulgăreşti şi promiţând că le va promova în Ţara Soarelui Răsare. Dar noi, românii, am cucerit deja piaţa niponă, ce interes am mai avea să ne arătăm vinurile unui om al cărui cuvânt este literă de lege în Japonia??? Sau lui Robin Kick MW, care a rămas plăcut surprinsă de Pinot Noir Avincis, pe care l-a prezentat la un Masterclass intitulat „Duel of Pinot Noir – Burgundy vs. Balkans”.
Iar după ce concursul s-a încheiat, a început festivalul. Sâmbătă şi duminică, 50 de producători din Bulgaria, Grecia, Turcia, Macedonia, Serbia şi, în premieră, Albania, şi-au arătat vinurile sutelor de vizitatori care luat cu asalt cocheta terasă a Grand Hotel Sofia. A fost mult mai bine ca la precedentele ediţii, pentru că a fost mai mult spaţiu. Dar şi pentru că, aproape permanent, circa 40-50 dintre vizitatori urcau la câte un Masterclass sau la vreun seminar. Pentru că au avut de unde să aleagă. Marea bătălie a fost pe cele susţinute de cei patru Master of Wine prezenţi la BIWC. Pentru că Yiannis Karakasis MW a prezentat „In the name of love – Assyrtiko (styles and terroirs)”, Robin Kick, pe cel amintit mai sus, Konstantinos Lazarakis MW, „Golden Treasures of Balkans”, de fapt o retrospectivă a vinurilor care au cucerit trofee la Sofia, în vreme ce Kenichi Ohashi MW s-a mulţumit să suţină seminarul „Japan wine market – opportunities and challenges”. Dar asta nu înseamnă că restul nu au avut săli pline.
N-o să vă mai plictisesc mult cu amintiri. Dar o să vă spun că până şi Albania are un vin care merită încercat, Berat Pulsi i Beratit 2015, de la Kantina Nurellari. În rest, vinuri bune şi foarte bune. Fie că au fost de la Better Half, de la Kir Yianni, de la Chamlija ( mi-a rămas sufletul la Papaskarasi Rose, extrem de mineral şi cu o aciditate crocantă), de la Villa Melnik, de la Four Friends, Uva Nestum sau Arcadia. Şi pot să vă mai spun că am degustat şi primul vin bulgăresc care pleacă din cramă la 100 de euro. Bulgarian Treasure Mavrud Gold Reserve, un vin cu an de recoltă 2009, care a stat patru ani în lemn şi încă un an şi jumătate în sticlă. Şansele de a-l găsi sunt extrem de mici, pentru că au fost realizate doar 1095 de sticle, iar următorul vin, din recolta 2011, va apărea abia peste un an. Dar, dacă, printr-un miracol, daţi peste el, faceţi un efort! Merită…
– Marele Trofeu, acordat anual vinului considerat cel mai complet din întreaga competiţie, a revenit în 2016 unui dulce, VinSanto 2006, de la Sigalas. Cel mai bun vin alb a fost desemnat Lenea Sauvignon Blanc, de la Domaine Marash, Emphasis Tempranillo 2012, de la Ktima Pavlidis, a luat trofeul pentru vinuri roşii, iar Rose-ul 2015 de la Vinum (Serbia) şi spumantul Plantaze Montenegrin Val 2012 au obţinut celelalte două trofee. La soiuri indigene, trofeul pentru albe a mers în Croaţia (Volarevic Posip 2015), cel pentru roşii, în Grecia (Kir-Yianni Ramnista 2012), în vreme ce la vinuri dulci s-a impus Grasa de Cotnari 2000.
– Domeniul Vlădoi a fost performerul României la BIWC 2016. Cele cinci vinuri trimise în concurs au obţinut medalii. Aur au luat Anca Maria Tămâioasă românească 2015 şi Anca Maria Rose , argint, Fetească regală ravak 2015 şi Fetească neagră Dinastia Basarabilor 2013, iar Anca Maria Cuvee Primeur 2015 a obţinut medalia de bronz. Celelalte două medalii de aur au fost obţinute de Casa de Vinuri Cotnari, cu Tămâioasă românească Domenii 2015 şi de Cotnari, cu Grasă de Cotnari 2008.