Elizabeth Gabay MW, o expertă de talie internațională care e deja cunoștință mai veche a cititorilor noștri și a pasionaților de vin din România, a vizitat la jumătatea lunii octombrie 2021 România într-un turneu de documentare. Acest tur este rezultat direct al unei inițiative a Asociației Winelover România, care se va concretiza într-o serie de mai multe cărți despre principalele regiuni viticole de la noi din țară, în română și engleză, semnate de autori recunoscuți pe plan internațional. ProViRo, după cum se numește proiectul, este o inițiativă mai mult decât binevenită, în care Elizabeth Gabay MW va prezenta Dobrogea către publicul larg european și nu numai. Am profitat de vizita ei ca să-i cunoaștem impresiile la cald, în cadrul unei întâlniri la care a participat cu precizări și Răzvan Stoenescu, inițiatorul proiectului.

Dobrogea a fost ca trecerea într-o altă lume

“N-am apucat încă să-mi consult toate notițele din timpul călătoriei, dar senzația generală e că toată regiunea vibrează de energie și inovație”, spune Elizabeth Gabay, care menționează “interesul pentru enoturism și faptul că 90% din vinuri au fost cu-adevărat bune – ceea ce nu mă așteptam, deoarece nu cunoșteam zona”. Ca specialistă recunoscută în domeniul rose-urilor, Gabay spune că din păcate nu a reușit să descopere prea multe care să fie pe gustul ei: “prea multora le lipsește fructul”. În ceea ce privește vinurile orange din Dobrogea, specialista spune că i s-au părut promițătoare.

“Din punct de vedere psihologic, pentru mine Dobrogea a fost ca trecerea într-o altă lume, era o regiune complet necunoscută. Știam de Transilvania, de Dealu Mare…”, a mărturisit Elizabeth. La întrebarea dacă există vreo altă regiune viticolă din lume cu care ar asemăna Dobrogea, ea spune că “partea de nord, dominată de Dunăre și Marea Neagră, ar putea fi asemănată cu Gironde (Bordeaux). Poate și cu Loire, chiar dacă nu la fel de mult. Diferența este că, în nordul Dobrogei, râul nu traversează zona de cultivare viței-de-vie”. Gabay spune că ea a identificat nu una, ci mai degrabă trei subregiuni distincte în Dobrogea: partea de nord – “unde totul e Aligote”, atât în vie cât și în gastronimie; cea de mijloc – unde Hamangia și Histria, cu un istoric de tip agri-business, cu mari producții și vânzări, au început să se concentreze pe calitate; zona din apropierea Constanței – unde prosperă Feteasca neagră și în general soiurile roșii, pe măsură ce te îndrepți spre sud. Ea menționează totuși Histria, mai apropiată de mare, ca și Rasova, sau Trantu, aproape de Dunăre, care se disting prin proximitatea de marile suprafețe de apă. 

Probabil nordul și sudul Dobrogei vor ajunge să fie identificate separat, din cauza distanței

“E o mică problemă faptul că nordul și sudul sunt departe una de alta, ceea ce va face ca ele să fie probabil (re)cunoscute distinct”, e de părere Gabay. Stoenescu a punctat că, din punctul său de vedere, în zona sudică se disting bine și soiurile Pinot Gris și Chardonnay. Gabay spune că deocamdată nu poate spune că ideea de “terroir” este foarte bine explorată, în general: “Se vorbește despre salinitate și terroir, dar nu prea se menționează importanța apei. Se vorbește mult despre drojdii. Ce am remarcat eu în aceste zile a fost un oarecare impact fenolic mai ridicat la vinurile albe, dar asta nu e de-ajuns ca să pot spune că mi-am format o opinie”. Ea a mai opinat că în viitor se va vorbi tot mai mult în Dobrogea despre sustenabilitate și despre energie regenerabilă – “și nu numai în Dobrogea, ci în toată România”. Ea spune că deocamdată argumentele BIO și biodinamic sunt valabile mai ales pentru export (în special în Scandinavia și Japonia dar și în multe altele), dar că acest trend va lua amploare cu timpul și în România – în special în ochii publicului tânăr. “În Franța, bio și biodinamic sunt subiectul fierbinte al acestor vremuri, toată lumea discută despre trecerea la bio și biodinamic”, spune Gabay.

Gastronomia poate fi o cale spre descoperirea vinurilor Dobrogei – dar e nevoie de mai multă cooperare între crame pentru identificarea asocierilor cele mai potrivite

O bună parte a discuției s-a derulat în legătură cu gastronomia dobrogeană – icre, borșuri, zacuște, sarmale, plăcinte cu brânză, brânzeturi proaspete de oaie și capră, carnea de miel, peștele, pastrama, mujdeiul – unde ea a descoperit o foarte strânsă și plăcută legătură cu întreaga zonă balcanică, “o bucurie”. Ea crede că turismul și gastronomia locală pot fi și în acest caz căi atractive pentru cunoașterea vinurilor zonei – dar că e nevoie de mai multe eforturi și mai multă atenție pentru a identifica și promova asocierile cele mai potrivite: “dacă ar lucra mai mult împreună – enologii, în special, căci ei sunt mult mai interconectați profesional și personal decât proprietarii cramelor”. A menționat în mod special importanța Constanței ca showroom pentru vinurile și gastronomia zonei, dar și Tulcea – în măsura în care zona de faleză va fi vreodată refăcută într-un mod viu și atractiv. Enoturismul în Dobrogea ar trebui să se axeze pe cele trei direcții care sunt cele mai accesate: Delta, litoralul și turismul pe cursul Dunării, au căzut de acord Gabay și Stoenescu. “Dobrogea are multe obiective turistice de mare interes național și internațional, cu condiția să nu ceară turiștilor 20 de euro pentru dreptul de a face o poză, cum s-a întâmplat la Cetatea Enisala”, atrage totuși atenția Elizabeth Gabay. O observație cu care nu putem decât să fim de acord, cu toată amărăciunea.