Vinvest la a cincea aniversare

Cei cinci ani scursi de cand a aparut Vinvestul par deja o eternitate. De acolo se transmit semnale pentru piata. Sub organizarea Luciei Pirvu, editia din acest an a fost onorata si “la nivel inalt” – ministrul agriculturii, Dacian Ciolos, petrecand o zi intreaga la salon.

Primele semne de educare a pietei

In primul rand, revista Vinvest, pe care toti participantii o tineau in mana, si succesul cartii lui Cosmin Zidurean, “Ghidul gustului. Initiere in arta vinului”, arata ca oamenii au inceput sa fie interesati si de informatia ce sta in spatele gustului exponatelor. Ceea ce este un semn foarte bun, marcand pasul dintre “hai sa degustam si noi niste vinuri gratis” si “hai sa mai invatam si noi ceva despre vinuri”, dintre salonul “spritarilor” si cel al “cunoscatorilor” sau macar “initiatilor”.

In al doilea rand, desi a intristat pe multi absenta celor de la Carl Reh si a celor de la Recas, au existat cateva prezente noi si, am putea spune fara ezitare, fericite. Este vorba de producatorii de vin din Ciumbrud, Lechinta si (mai ales) Beltiug. Participarea lor arata ca au ajuns la nivelul la care pot livra vin pe piata, depasind nivelul de producator pentru cele doua-trei pensiuni din zona, arata ca au ajuns la un minim nivel de confort financiar necesar pentru a asigura participarea la o asemenea manifestare, dar si ca revitalizarea zonelor demult uitate este o realitate. Toti oamenii implicati in aceasta industrie stiu ca sansa vinului romanesc este cresterea numarului de mici producatori.

De foarte bine

|n multe locuri, vinul trada tineretea viei, abia ajunsa la primul sau al doilea an de rod (4-5 ani de la plantare). |n acest an, am sa fac marea reverenta in fata Beltiugului, unde Weingut Brutler & Dr. Vicol au lansat o serie de vinuri care se aseaza lejer pe palierul 80-90 de puncte (nevrand sa exagerez cu laudele, la degustarea pe care au organizat-o am spus doar 87-88). Vinurile “usoare” au fost un Chardonnay baricat, care a luat, de altfel, si aur in concursul ce a precedat salonul, si un rosé memorabil, ce ar putea pretinde chiar spre 90 de puncte si care incepe sa-i sufle in ceafa omologului de la DAVINO. |nsa vinurile rosii sunt marele semnal al gamei Nachbil: Trei Crai (Merlot, Pinot Noir, Sangiovese, baricat 18 luni), Trei Gratii (Pinot Noir, Cabernet Sauvignon si Merlot) si un Syrah excelent, toate vinificate in stilul barbatesc al Transilvaniei (oarecum in stil francez, dar mai groase, mai grele si chiar mai parfumate).

Dorin Popa si Cosmin Zidurean

Mult asteptata colectie a Aureliei Visinescu a fost, la randul sau, una dintre vedetele expozitiei. Tineretea rasufla prin fiecare pahar, baricurile incearca sa puna un rid de intelepciune in coltul zambetului, insa un lucru e evident: noua casa de vinuri poate ajunge in cativa ani unul dintre principalii furnizori de calitate din tara.

De bine

Despre DAVINO, din nou numai de bine. Spun doar ca nu au voie sa lipseasca din colectia nici unui iubitor de vin Sauvignon-ul Blanc Edition Limitée, Domain Ceptura alb si rosu si – locul unde se vede cel mai bine diferenta dintre DAVINO si restul lumii – Feteasca Alba 2007.

O mare bucurie personala a fost Cabernet-ul de la Vinterra, o companie pe care iubitorii de vin nu o pot uita datorita productiilor dintre 1999 si 2001, cand a contribuit la “impingerea” pietei romanesti cu un pas mai sus. Calitatea vinului nu a fost sacrificata in vederea obtinerii de volume. Marturie sta si o Feteasca Neagra 2006 proaspat lansata, pe care imi pare rau ca nu am prins-o in degustarea revistei Vinul.ro.

PREZIDIU: Dorin Popa si Viorel Stoian

La Ciumbrud (unde vinul, din pacate, nu a fost rece) si la Lechinta am castigat garantia ca micii producatori sunt preocupati de calitate si ca viitorul suna destul de bine, desi ar mai fi cativa pasi de facut. Wine Princess, mica perla a lui Balla Geza de la Minis, este la fel ca anul trecut: vinuri bune, barbatesti, o Cadarca de exceptie, cupaje virile si un Pinot Noir vartos, cum rar produce acest strugure – definit, de obicei, de finete si subtilitate.

Pentru cei care s-au ingijorat ca Domeniul Coroanei nu are cu cine sa scoata vinul in acest an, nu e nici un motiv de agitatie: vinurile sunt de la bune in sus. Consultant francez, baricare, batonaj, drojdii excelente, vinuri vii si expresive, nelovite de sindromul gustului unificator al scolii de lume noua… O parte dintre vinuri ar trebui gustate in acest an (Feteasca Regala si Muscat Ottonel), pentru ca este ultimul an pe rod al vitelor din care provin, acestea fiind acum deja defrisate, urmand sa fie inlocuite. De asemenea, pentru a cunoaste verticala companiei, merita vazute un Chardonnay (vita plantata in 2005!), un pic prea tanar, care nu acopera integral limba, dar pe care il urca destul bine lunile de baric, precum si un Pinot Noir (din nou primul an de rod), picant, cu final frumos de cireasa si iarba grasa.

Importuri / distributie

Desi ar fi mult de scris la acest capitol, doua participari sunt obligatoriu de mentionat. Briz International, care a venit sa spele imaginea vinurilor moldovenesti cu doua serii Acorex seci si de mare senzatie, si Wine Expert, importator de vin maghiar. La primii, Chardonnay si Sauvignon Blanc la un raport calitate / pret care va face invidiosi multi producatori autohtoni, precum si doua muscaturi (Argint si Aur) care, in afara de faptul ca nu erau reci, nu aveau nici un defect.

Dacian Ciolos

De la prietenii de peste Tisa a ajuns in Romania o serie incredibila de vinuri, printre care stralucesc Cabernet Franc-urile, poate cel mai injurat si detestat soi al momentului, deseori acuzat de lipsa de personalitate, de incapacitate de a acumula, dezvolta si exprima arome si subtilitati. Pe scurt, daca doriti un Cabernet Franc cum nici francezii nu nimeresc prea des, incercati-le pe cele din Villany sau Eger. |ncercati sa nu-l neglijati pe Gere Attila, unul dintre cei mai importanti producatori de calitate din Ungaria.

|n fine, un ultim semn ca maturizarea pietei a inceput a fost faptul ca standurile importatorilor au fost, de departe, cele mai solicitate de catre vizitatori, urmate de standurile “cu calitate garantata” si cele ale micilor producatori.

( Despre eventuale minusuri, despre medalii si alte impresii, va invit sa va spuneti parerile la www.vinul.ro/radurizea )