Imagini din arhiva Dianei Pavelescu
#VinDinRomania și #WineAmbassador sunt cuvinte cheie pe care le folosește în comunicare în ultima vreme, atât în postările de pe blog cât și pe profilele din rețelele sociale. Având în vedere profilul profesional și public cu vizibilitate mare, am vrut să stăm de vorbă cu Diana Pavelescu despre cum se poate promova mai bine vinul românesc. Diana e membru cu ștate vechi al Asociației Degustătorilor Autorizați, cu o carieră solidă în industrie și cu implicare activă în viața publică.
– Diana, spune-ne pe scurt câteva repere profesionale care constituie legătura ta cu vinul. De ce te-ar lua lumea în seamă, de ce ar adopta mesajele, ideile, inițiativele tale?
– Sunt pasionată de vinuri, savoir vivre și detalii de viață bine trăită de multă vreme – și, acum 20 de ani, o întâmplare fericită m-a adus în această industrie (un proiect pentru o companie ce lucra în bere și alcool). Odată ce m-am apropiat și mai mult de zonă, am înțeles ce înseamnă vinul, câtă istorie, frumusețe și viață este în spatele unui produs absolut mitic. M-am îndrăgostit de domeniu și am dorit să studiez, să comunic, să aflu mai multe. Am început să vând și utilaje și echipamente specifice, am făcut cursuri și specializări de degustare, am gândit campanii de promovare, am lucrat și în administrație (am fost – o perioadă scurtă, ce-i drept – consilier al Ministrului Agriculturii pe domeniul vinului) – deci de 2 decenii, practic, am ajuns să cunosc toate aspectele vinului. Sunt membru al Asociației Degustătorilor Autorizați din 2003, iar din 2012 sunt secretarul general al acestei asociații. Împreună cu colegii mei, creăm și participăm la programe de instruire și pregătire în evaluarea organoleptică a vinurilor din România. Prin apartenența la această Asociație, am în permanență o imagine clară a vinurilor românești ce apar pe piață în fiecare an. De asemenea, reprezint (cu mândrie) România în calitate de jurat în mai multe concursuri internaționale – și astfel am o imagine selectivă asupra ofertei internaționale, trenduri, noutăți, oportunități pentru #VindinRomania. Lumea mă ascultă și mă respectă fiindcă am o expertiză cu istorie rară în piața românească, știu despre ce vorbesc și am entuziasm enorm de transformare a produsului #VinDinRomania în brand de țară.
– Ce efecte speri să generezi cu aceste postări – unele extrem de concise (în rețelele sociale), altele mai ample (pe blogul dianapavelescu.ro)?
– Cred enorm în acțiune și stiu că lucrurile nu se schimbă dacă stăm în spate, tăcuți, fără curajul opiniilor și fără energia lui #facem. Îmi doresc ca lumea să știe mai multe despre vin, să învețe despre moștenirea noastră, despre faptul că pe teritoriul României se produce vin de aproape 4.000 de ani. Îmi doresc ca informația să fie la îndemână atunci când ai nevoie să alegi un vin. Oferta este imensă, dar suntem conservatori, din păcate unerori retrograzi, nu prea încercăm ceva ce nu cunoaștem sau despre care nu am auzit vorbindu-se. Îmi doresc ca lumea să aibă la dispoziție câteva informații de bază, pe care să le poată folosi atunci când trebuie să aleagă un vin. De aceea am decis sa devin o voce în industrie, să ies în față și să creez o comunitate cu ajutorul căreia să schimbăm mentalități și să dam Cezarului ce-i al Cezarului. Pardon, vinului ce-i al vinului 🙂
– Știu că ești implicată în politică, în zona liberală. Scriai undeva, dacă am înțeles eu bine sensul, că poți vedea în politica românească actuală o reflectare destul de fidelă a societății, în ansamblul ei. În ceea ce privește vinul, lucrurile stau la fel – pragmatic vorbind, nu idealist?
– Sunt liberală prin educație, prin alegeri de viață, prin mentalități, si am crezut cu foarte mult entuziasm în rolul omului politic în societate. Din păcate, am decis să nu mă mai implic atât de mult în zona politică și să lupt în zona #VinDinRomania, unde văd rezultate, unde reușesc să reformez cu alte satisfacții un sistem mai puțin greu de urnit decât cel politic. Am cunoscut oameni minunați atunci când am intrat în politică, am crezut că putem fi o alternativă, dar nu am fost destul de convingători. După marea unire a dreptei, criteriile de promovare au fost doar în funcție de vechime, iar eu nu m-am calificat. Reînnoirea clasei politice, candidații noi – a fost doar propagandă. În zona politică, de leadership politic, nu am depășit faza cultului personalității, din păcate. Refuz să susțin un partid homofob sau care consideră că o mamă singură și fiicele / fiii ei nu sunt… o familie.
Așa că…să ne întoarcem la vin. La #VinDinRomania. Ceea ce lipsește cu-adevărat vinului nostru este promovarea, imaginea în afară. Și aici ne lovim de un cerc vicios: pe de o parte, MADR susține că “am dat o grămadă de bani sectorului, să-și facă producătorii singuri”; pe de altă parte, producătorii nu sunt neapărat interesați de export, fiindcă piața internă absoarbe toată producția la un preț foarte bun. Rezultatul este, precum știi, că noi, România, nu apărem în nicio documentație ca țară producătoare de vin, fiindcă nu avem exporturi. Prețurile la export sunt într-adevăr mici, deoarece concurența e mare. Și atunci care ar fi soluția? Și aici, am mai multe variante.
1. Statul se implică și, din banii pe care producătorii îi dau pe certificare DOC și IG, se face promovare, adică prin ONVPV (mie asta m-i s-a părut cea mai facilă, viabilă și relativ ușor de pus în practică, trebuie doar puțină voință politică). Din păcate, la această oră, ONVPV este ilegal, nu are HG scos conform noii legi a viei și vinului din 2015 și orice fel de certificare poate fi lovită de nulitate dacă cineva o contestă. Și este de prisos să-ți spun că acest Consiliu al Regiunilor care trebuie să coordoneze activitatea ONVPV nu s-a întrunit de foarte multă vreme și nu a dat avizul pentru activitatea organizației
2. Producătorii își asumă și fac un proiect de promovare general, ceea ce e puțin probabil după ce am văzut că s-a întâmplat la ProWein. Este adevărat, orice asociație poate accesa fonduri și promova orice produs agroalimentar pe piața internă (intracomunitară) sau pe piețe terțe. Dar aici ne lovim de alte aspecte – și îți dau exemplu producătorii, care nu au avut voie să-și scrie numele companiei (doar site-ul), pe motiv că-și fac reclamă și că trebuie promovate doar denumirile DOC și IG. Cum să fii atât de limitat și să faci un program de promovare în care nu vorbești de numele unei companii care cu asta se identifică? Este ca și când cineva ar lucra contra tuturor, să dispărem, să aruncăm toți banii care s-au investit în sector…
3. O altă soluție este de a copia ce face Republica Moldova, fiindcă face foarte bine. Asociația de promovare (coordonată, ce-i drept, de USAID) încasează o taxă pentru fiecare litru de vin ce merge la export și, din acei bani, se face promovare, în mod profesional.
4. Exportul poate fi ajutat de stat. Este anormal ca la un târg imens, cu 7.000 de expozanți, tu să nu ai întâlniri planificate și persoane targetate care să participe la masterclassurile pe care le ții și pentru care ai angajat un ditamai Master of Wine.
…Și cu tema asta aș putea continua la nesfârșit. Cred ca vom fi eficienți doar atunci când guvernul își va asuma faptul că promovarea unei imagini este vitală, când această promovare va fi coordonată dintr-un singur loc pentru toate ministerele implicate (MEC, MADR, Turism, Cultură și MAE); altfel, va face fiecare ceva, puțin, și niciodată de ajuns.
– Cunosc străinii „obișnuiți” ceva despre vinul românesc? Cei care nu cunosc, cum vor afla? Și, fiindcă „money makes the world go round”, de ce ar fi interesați marii comercianți internaționali de vinul românesc?
– Da, cei care au vizitat România – publicul de connoisseur-i știe precis. Toți străinii care merg undeva în vizita (asa cum facem si noi, oriunde ne-am duce) vor să “guste” locul și asta implică și vinul. Așa că depinde doar de noi ce le oferim aici. De exemplu, jumătate din cei care mă urmăresc pe instagram sunt străini, cele mai mari procente din USA și Australia. Am primit întrebări despre vinul românesc și unde îl găsesc de cumpărat în SUA. Am primit o invitație la un Wine&Food Festival în Florida. Informația se transmite foarte repede și, dacă facem să existe cerere, va exista și ofertă. Iar aici imaginea de țară ar trebui să susțină orice demers, să-l ranforseze, să-i creeze și mai multă deschidere. Marii comercianți vor fi interesați atunci când apare o cerere în acest sens, se creează o modă, altfel e puțin probabil. Și crearea unui trend depinde doar de noi.
– Poate fi vorba despre promovarea vinului românesc în lipsa promovării turistice, în lipsa unei imagini de țară pozitive și cunoscute, în lipsa unei „mase critice” de turiști străini care eu avut experiențe memorabile (plăcute) legate de România?
– Cred că nu putem izola vinul de istoria, potențialul turistic, cultura, arhitectura, poveștile de călătorie pe care le pot trăi cei care vin în Romania și ar vrea #VinDinRomania. Toate sunt un pachet unitar și trebuie privite complementar.
– Într-o țară care (mie, personal, mi se pare că) și-a pierdut „busola gastronomică”, ce loc mai are vinul românesc? Avem mai multe restaurante italienești, turcești sau chinezești decât românești; avem mai mulți bloggeri culinari care gătesc și postează „navarin, gazpacho și panacotta & stuff” decât sarmale, ardei umpluți și ciobe de ștevie… De ce ar prețui cineva vinurile din România, dacă nu prețuiește mâncarea românească? E posibil vinul „cu origine” (și valoare adăugată) în absența gastronomiei specifice?
Vinul românesc are locul lui. Chiar și în restaurante cu specific italian, sunt puțini care comandă și vin italian. Nu cred că vinul poate exista fără gastronomie, așa cum cred că și reciproca este valabilă. Este o condiție necesară și suficientă ca cele două să existe doar împreună. Și mai mult, le văd plasate într-un context geografic și cultural. Nu pot vorbi de bloggeri culinari fiindcă nu-i urmăresc, știu doar câteva nume care gătesc românește. Dar cred că aș putea asocia vinul oricărui fel de mâncare. De fapt, lucrurile sunt chiar simple. Fiecare zonă a dezvoltat mâncarea care se potrivește vinului produs în acea zonă. Chiar zilele trecute am discutat cu Nico Lontras si am plănuit să încercăm să facem niște rețete săsești din zona Mediașului, de unde este el dealtfel, și să asociem niște vinuri din zonă. Sunt tare curioasă să văd ce va ieși, fiindcă sunt sigură ca e un model care poate fi replicat la toate zonele României.
Diana Pavelescu crede că responsabilitatea promovarii vinului “aparține fiecăruia dintre noi, celor care lucrăm în domeniu; oricât de puțin am face, e ceva; de aceea, oricine contribuie la acest lucru trebuie încurajat și felicitat. Eu aș vedea o mai mare implicare a autorităților, asta în cadrul unui concept general și unitar, în parteneriat cu producătorii. Cred că ar fi timpul ca parteneriatele public-privat să funcționeze în interesul general, nu doar al unor firme puse pe căpătuială”.
“Am fost invitată să țin un masterclass despre vinurile românești în Coreea, la cel mai mare concurs din Asia. Faptul că puțini dintre producători sunt interesați să participe spune multe”, mi-a mărturisit Diana Pavelescu atunci când am întrebat-o “ce n-am întrebat și rău am făcut”. De altfel, e o situație destul de des întâlnită și din experiența noastră, de editori de revistă – producătorii de vin sunt cel mai adesea dezinteresați de prezentări pe piețe externe. Diana Pavelescu nu crede că în România s-a pierdut “busola gastronomică”, așa cum am sugerat eu. E implicată în proiectul WeDine – “unde aproape de fiecare dată avem mâncare românească reinterpretată în manieră originală, cu personalitate”. Ea face wine pairing-ul cu vinurile românești despre care crede că se asociază cel mai bine. Spune că întâlnirile grupului “sunt un adevărat succes, sunt apreciate”, fiind “un fel de educare a consumatorului în toate privințele gusturilor: mâncare și băutură”.
