Să scrii, ca britanică, o monografie despre vinurile est-europene este o dovadă de curaj, amestecat cu un strop de nebunie. Caroline Gilby MW a transformat această provocare în munca ei de peste un deceniu. Rezultatul, un volum complex, a fost lansat și în România în cadrul unui eveniment restrâns și relaxat, la VINO, în București. Toate încasările din vânzarea cărții au fost donate de autoare către fundația ”Ceva de spus” din Timișoara care susține autoreprezentarea persoanelor cu dizabilități.
De vorbă la un pahar cu Caroline Gilby MW
Modestă și deschisă, acestea sunt primele impresii când o cunoști pe Caroline Gilby MW, în ciuda faptului că deține un titlu de clasă mondială de peste un sfert de secol. Există mai puțini MW (380) decât persoane care au mers în spațiu (561). Cu toate acestea, ea a avut timp să îi asculte pe toți cei prezenți la lansarea cărții, a răspuns la întrebări, chiar dacă la unele doar într-un mod foarte britanic și politicos și a oferit dedicații pe volumele cumpărate. Replicile ei sunt întotdeauna clare, concise, cu suficiente detalii pentru a oferi o imagine de ansamblu, dar niciodată atât de lungi încât să plictisească audiența.
Menționăm câteva dintre cele mai importante idei care s-au discutat, grupate tematic, multe întrebări din public fiind și curiozități personale.
Ce înseamnă MW și ce uși deschide?
Caroline a punctat că este un titlu similar studiilor doctorale, oferind o specializare de nișă, susținută de o bază de informații foarte vastă. Posesorul titlului ”Master of Wine” are cunoștințe despre vinuri, tehnici de vinificație, regiuni, dar și aspecte economice, cum ar fi preferințe ale anumitor piețe sau trenduri de marketing.
Ea a reușit să obțină titlul MW destul de rapid având deja experiența academică a unui doctorat în biologie. Un MW este un comunicator, nu un oenolog. Caroline a glumit că dacă ar primi un camion de struguri, nu ar face următorul hit pe piața vinurilor. În schimb, este invitată ca jurat, consultant și expert.
Cum a evoluat România pe plan viticol și ce recomandări aveți pentru viitor?
Moștenirea comunistă a fost deja dată uitării și calitatea vinurilor produse acum în România, mai ales de cramele mici și mijlocii este la standarde ridicate. Din păcate, educarea publicului de pe piața internă, care încă reprezintă majoritatea consumatorilor, lasă de dorit.
Este necesară recalibrarea gusturilor, de la preferința pentru vinuri cu rest mai mare de zahăr (demi-dulci, demi-seci) spre vinuri seci. O tendință pozitivă se observă în rândul tinerilor urbani, educați, curioși, care au călătorit în străinătate și care sunt dornici să descopere gusturi noi și sunt dispuși să plătească pentru calitate.
În ceea ce privește recomandarea de soiuri potrivite României, Caroline Gilby a fost reținută. A menționat că ar acorda importanță mai mare soiurilor autohtone, dar că nu poate ignora realitatea pieței, care are o preferință clară pentru soiuri internaționale, cum ar fi Sauvignon Blanc.
Cât de important est D.O.C.-ul pentru vinurile românești?
Comparând cu cazul Bulgariei, care are 52 de indicații geografice protejate din care sunt folosite doar două, pentru România situația se apropie mai mult de cazul țărilor cu tradiție, cu 31 de D.O.C-uri din care sunt folosite majoritatea. Din păcate, partea birocratică este o piedică destul de mare, alături de povara fiscală. Astfel, anumiți producători aleg să facă vinuri de calitate Premium care nu se supun reglementărilor DOC.
Recomandarea ei este o aliniere între cerințele birocratice și elementele care definesc terroir-ul. Ea consideră ca DOC-ul poate fi un element de branding, care să ajută producătorii să se poziționeze atât pe piața internă, cât și pe cea internațională. Probabil vor mai trece ani până când, de exemplu, Dealu Mare va fi pe buzele consumatorilor din UK.
Care este soiul românesc preferat?
Deși se declară fană a vinurilor ușoare, Caroline a spus că este îndrăgostită de Negru de Drăgășani, pe care îl vede ca un soi autentic, cu o tipicitate de necontestat, însă de nișă, fiind cultivat pe o suprafață mică. Cel mai frumos este că i se poate simți iubirea autentică față de vin atunci când vorbește despre bucuria de a-l împărți cu membrii familiei ei, care nu sunt cunoscători.
Latura economică însă câștigă și recomandarea ei este ca producătorii români să acorde mai multă atenție soiului Fetească Neagră care ar putea deveni un brand reprezentativ pentru România.
Cartea
Volumul est creat cu meticulozitatea unui vinificator expert. Autoarea a cules informațiile una câte una, direct în podgorii, transformându-le în notițe. Apoi, a lăsat ideile să se matureze timp de un deceniu, revenind periodic la ele, până a simțit că este timpul să le împărtășească lumii.
Cu trei părți dedicate, câte una pentru fiecare țară, cartea își propune să ofere o imagine completă asupra lumii viticole din Europa de Est. Autoarea descrie în detaliu condițiile generale pentru fiecare teritoriu, istoria locurilor, influența schimbărilor politice recente și impactul acestora asupra tendințelor pieței. Cartea are subsecțiuni dedicate soiurilor locale de struguri, regiunilor viticole și producătorilor. Recomandările vinurilor care merită să fie încercate sunt o notă personală plăcută.
Deși abundă în informații, stilul este accesibil. Reprezintă o lectură bună chiar și pentru cei care nu sunt atât de versați în lumea vinului, dar sunt curioși. Este o imagine minunată a stilului de viață din fiecare țară.
Cartea este destinată cel mai probabil cititorilor occidentali care vizează să se familiarizeze cu cramele din estul Europei. Volumul reprezintă, de asemenea, o bună lectură pentru cei din industria vinului românesc deoarece oferă o altă perspectivă asupra muncii lor, cea a cumpărătorului occidental.
Silvia Palasca- Specialist Web & Social Media.
Transform vinul în cuvinte și imagini.
Autor la http://winendine.today/