Ca iubitor de Grecia în general şi de vinuri greceşti în mod special, n-aveam cum să refuz invitaţia de a participa la un masterclass având ca obiect de studiu vinuri provenind din soiul Xinomavro. Un soi pe care nume mari ale vinificaţiei îl anunţă ca posibil „cel mai bun soi negru al Europei în anii care vor veni”.
La sfârşit de noiembrie am ajuns la Taverna Marelui Paharnic, unde s-a ţinut Masterclass-ul organizat de Greka Terra şi Dan Micudă. Eveniment axat mai mult pe degustarea a 13 vinuri realizate din acest soi, originar din zona de nord-vest a Macedoniei. Acum, nu va gândiţi că organizatorii nu-şi făcuseră temele, dar discursurile au fost la obiect, fără să intre prea mult în detaliu. Aşa, cine a vrut să afle ce e cu Xinomavro ăsta a descoperit că însuşi numele spune foarte multe despre el, pentru că, în greacă, Xinomavro înseamnă negru-acid (sau negru-acru, după unii). Şi aşa începi să înţelegi de ce a început lumea să-l compare cu Nebbiolo. Iar după ce bei vinurile, te şi convingi.
Cu o mică excepţie, vinurile au fost la înălţime. Iar excepţie s-a numit Vaeni Imeros White 2014, o curiozitate, că, deh, era vorba de o vinificare în alb. În rest, toate celelalte 12 vinuri degustate au venit cu ceva aparte. Până şi Kir Yianni Akakies 2014, un rose liniştit (că, vă spun eu, Kir Yianni are şi un sparkling savuros, cu acelaşi nume), a avut fanii lui, mai ales că îşi afirma frumos tipicitatea, cu fructe roşii – căpşuni, vişine, fraguţe-, cu note vegetale şi cu omniprezenta tomată. Marea bucurie au adus-o vinurile roşii, a căror degustare a început cu o miniverticală de Boutari Grande Reserve , adică vinurile din 1989, 1993, 1998, 1999 şi 2008. Şi dacă sticla din 1989 a avut unele probleme de culoare – nu şi de arome sau gust!!! – , fiind achiziţionată de pe raftul unui magazin sătesc, vinul din 1993 a avut parte de ovaţii, fiind considerat, alături de Ramnista 2010, vinul serii. Explicabil, în fond, pentru că ambele au fost lucrate de cel considerat încă stăpânul Xinomavroului, Yiannis Boutaris. Care, prin anii ’90, s-a rupt de fratele său Konstantinos şi a fondat Kir Yianni. Fac această precizare pentru că mulţi dintre cei prezenţi au constatat o evidentă schimbare de stil între vinurile mai vechi de la Boutari (1989, 1993 – lucrate de Yiannis) şi cele mai noi. Dar n-au făcut şi legătura între Boutari Grande Reserve 1993 şi Ramnista 2010 (vin adus pe lume de fiul lui Yiannis, Stelios), vinuri asemănătoare ca structură şi formă de manifestare. Deci, ca sfat, puneţi mâna şi cumpăraţi acum Ramnista 2010 şi consumaţi-l prin 2025… Merge şi-acum, dar ce poezie va fi peste 10 ani.
Iar dacă, dintre cele 11 vinuri roşii, cele de la Boutari, de la Kir Yianni şi de la Vaeni au reprezentat şcoala clasică, Karida Xinomavro, Alpha Xinomavro Reserve şi Thymiopoulos Gi & Ouranos au fost vinurile de stil modern. Mai concentrate, mai gemoase, cu taninurile mai dulci şi mai catifelate, dar tot puternice şi cu lemnul mai prezent în imaginea de ansamblu. Vinuri foarte bune, dar venite parcă din altă poveste.
Şi ar mai fi ceva. Mi-aş fi dorit enorm ca în degustare să intre şi Old Roots Xinomavro de la Tatsis, un vin căruia, în februarie, îi acordam 94 de puncte şi Marea Medalie de Aur la Concursul de la Thessaloniki. Din păcate, producţia recoltei 2011 a fost epuizată, iar cea a anului 2012 nu a fost încă lansată pe piaţă.