„Influencerii sunt creatori și actori economici reali, conținutul pe care îl produc nu este doar „postări” — este creativitate și inovare cu impact social și economic important. Ei modelează pattern-uri de consum, transformându-și activitatea într-un demers cu implicații juridice”, mi-a spus expertul în proprietate intelectuală Radu Bozocea în timpul unei discuții pe marginea facilităților europene de până la 75% din costurile pentru protejarea drepturilor de proprietate intelectuală. Despre aceste facilități acordate Întreprinderilor Mici și Mijlocii, dar și despre branduri personale, brevete și importanța protejării creatorilor individuali, în articolul de mai jos.
Ce legătură are un influencer cu proprietatea intelectuală
Radu Bozocea spune că tot ceea ce creează un influencer – fotografii, videoclipuri, texte, concepte vizuale, formate de emisiuni, cursuri online – reprezintă, din punct de vedere juridic, proprietate intelectuală. Conținutul original este protejat prin drept de autor, iar numele, logo-ul sau sloganul pot fi protejate prin marcă înregistrată. Influencerii nu sunt doar creatori. Sunt și titulari de drepturi.
– Ar trebui influencerii să își înregistreze numele ca marcă?
Radu Bozocea: Dacă activitatea are caracter comercial și continuitate, da – obligatoriu, de fapt – pentru că oferă exclusivitate asupra numelui în domeniul relevant, protecție împotriva înregistrărilor abuzive și valoare comercială suplimentară în relația cu partenerii sau investitorii. Un brand personal, imediat după ce este înregistrat, devine un activ juridic dar mai ales financiar. Este de fapt „notorietatea” și ” reputația” pe care și-o construiesc prin fiecare postare.
– Este complicat și costisitor?
Problema reală nu este costul protejării – problema este costul neprotejării. Pentru un antreprenor sau un creator, proprietatea intelectuală nu este o cheltuială opțională. Este o formă de creare a unui activ contabil care se poate închiria, vinde sau pune gaj la bancă (deci recunoașterea lui este evident de amplă).
De la 850 euro la sfert, prin programele europene
Potrivit lui Radu Bozocea, în ceea ce privește mărcile protejate la nivel european (EUIPO – Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală)), taxa oficială pornește de la aproximativ 850 EUR pentru o clasă de activități, iar fiecare clasă suplimentară implică taxe suplimentare – însă prin programele europene pentru IMM-uri, costul poate fi redus semnificativ prin rambursări de până la 75% din taxele oficiale. Este o soluție eficientă dacă ai activitate sau planuri comerciale în mai multe state membre. „Există contribuții europene și pentru auditurile de proprietate intelectuală – IP Scan”, spune expertul.
În ceea ce privește mărcile naționale (cele înregistrate la OSIM România), costurile sunt mai reduse comparativ cu marca europeană, însă protecția este limitată la teritoriul României și este potrivită pentru afaceri strict locale, sau ca prim pas într-o strategie graduală.
Referitor la drepturile de autor, Radu Bozocea spune că acestea se nasc automat, din momentul creației, și nu necesită înregistrare pentru a exista – însă, în practică, probarea paternității sau a anteriorității poate presupune costuri – acestea pot fi însă considerate nerelevante, putând fi limitate la obținerea unei date certe a creației, care se poate obține chiar și online.
Despre importanța unei strategii juridice
– De ce e important să faci public atunci când creezi ceva? Nu dă asta idei posibililor competitori umani sau Inteligenței Artificiale, care să ne ia astfel pâinea de la gură?
Radu Bozocea: Este o teamă frecventă și legitimă, dar există o diferență esențială între a face public ceva protejat și
a face public ceva neprotejat. În multe situații, protecția juridică se obține prin depunere înainte sau simultan cu lansarea publică. În cazul brevetelor, publicarea ori divulgarea prematură poate distruge noutatea — deci ordinea este esențială. În cazul mărcilor, dimpotrivă: vizibilitatea consolidează dreptul – deci problema nu este expunerea, ci lipsa strategiei juridice înainte de expunere.
Costul lipsei de protecție
Expertul Radu Bozocea atrage atenția că protejarea brandului și a creațiilor nu este rezervată marilor companii, ea este accesibilă și creatorilor individuali. „Pentru influencerii din zona lifestyle, beauty, food sau travel, protecția juridică nu este un moft corporatist. Este un instrument de evoluție si o dovada de maturitate profesională”.
– Ce poate învăța cineva din exemplele trecutului? Să luăm cazul rețetei de eclere la tavă de acum câțiva ani.
Radu Bozocea: Costul protecției trebuie privit, în esență, ca o investiție calculată. Costul lipsei protecției este un risc deschis, iar cazul intens mediatizat dintre Jamila și Laura Laurențiu este relevant tocmai din această perspectivă. Litigiul a durat ani de zile, a presupus apeluri, cheltuieli judiciare, onorarii avocațiale și o expunere publică semnificativă. Dincolo de dimensiunea mediatică, un astfel de proces implică resurse financiare considerabile — care pot ajunge la mii sau chiar zeci de mii de euro, în funcție de durata procedurii și complexitatea probatoriului. Acest exemplu oferă un contrast clar între două realități: pe de o parte, costuri previzibile și relativ moderate pentru o protecție juridică bine gândită (înregistrarea unei mărci, consultanță strategică, clarificarea drepturilor) și, pe de altă parte, costuri imprevizibile și adesea mult mai ridicate generate de un litigiu, la care se adaugă stresul, incertitudinea și eventualele consecințe reputaționale.
Protecția nu elimină toate riscurile, dar reduce semnificativ vulnerabilitatea și oferă un cadru mai solid în cazul unui conflict. În economia creativă, unde reputația și notorietatea sunt active esențiale, gestionarea inteligentă a proprietății intelectuale nu este un cost inutil, sigur este o investiție într-un activ durabil și exploatabil în timp.
Ce se poate breveta și ce nu
– Ce anume se poate breveta? Ai vorbit recent la radio despre importanța protejării acestei categorii – a brevetelor, spre deosebire de branduri – care e diferența? O rețetă de fabricație a vinului sau o rețetă culinară se poate breveta?
Radu Bozocea: Listele celor care se pot, dar și a celor care nu se pot breveta, sunt importante – dar mai important este principiul din spatele lor. Să enumerăm unele din a doua listă:
– idei abstracte: o idee, în sine, nu este brevetabilă. De ce? Pentru că sistemul brevetelor protejează aplicarea concretă și tehnică a unei idei, nu conceptul general. O idee trebuie să fie materializată într-o soluție tehnică verificabilă și reproductibilă. Altfel, ar însemna monopolizarea unui concept general — ceea ce ar bloca inovația altora.
– metode pur teoretice, teoriile științifice sau formulele matematice: nu sunt brevetabile, pentru că ele descriu sau explică realitatea, nu o aplică industrial într-un mod tehnic concret. Brevetul nu protejează descoperiri ale legilor naturii, ci aplicații tehnice noi bazate pe acestea.
– metode comerciale simple, strategiile de business, metodele de marketing sau schemele de organizare comercială: nu sunt, în sine, brevetabile, pentru că altfel s-ar ajunge la monopolizarea unor practici comerciale generale.
O rețetă de fabricație a vinului? Sigur, dar să fie un procedeu tehnologic nou, cu un rezultat tehnic demonstrabil (de exemplu, o metodă inovatoare de fermentație). Dacă discutăm despre o rețetă tradițională sau o variație obișnuită, șansele sunt reduse, pentru că legea exclude ceea ce este evident sau deja cunoscut.
Despre reteta unui produs alimentar voi menționa aleator un exemplu: Număr de brevet RO137213 – denumire BATON FUNCŢIONAL PE BAZĂ DE SORIZ GERMINAT, MIERE DE HRIŞCĂ, FRUCTE DESHIDRATATE ŞI PĂSTURĂ ȘI PROCEDEUL DE OBŢINERE A ACESTUIA.
– Cum anume trebuie justificată cererea de protecție a unui brand? Dar a unui brevet?
Marca protejează identitatea comercială iar brevetul protejează inovația tehnică – sau, mai direct formulat, marca apără numele iar brevetul apără mecanismul. Deci sunt instrumente diferite, cu funcții diferite, una protejează percepția în timp ce cealaltă protejează soluția.
