Bere versus vin: războiul începutului de an. De ce am trădat? (cu mărturie VIDEO)

Finalul lunii februarie a adus o “delicatesă” iubitorilor de băuturi din Capitală: “dezbaterea destoinică bere vs vin” (“Cum adică? Dezbateri destoinice”- așa se cheamă acest format de întâlniri pe diverse teme organizat la Clubul Țăranului Român de Cosmin DragomirGastroart.ro – și scriitorul Sorin Despot). Am fost acolo ca să iau pulsul pieței, ca să mă bucur de o contrazicere sănătos argumentată și ca să apăr… berea. De dragul exercițiului intelectual, pentru că mi s-a părut o discuție interesantă și pentru că eram curios cum e să fiu “în papucii celuilalt”.

Un interesant articol despre “lecțiile pe care cramele le-ar putea învăța
de la micii berari” (și care a stârnit o mică furtună pe Facebook) puteți găsi aici, sub semnătura Silviei Palașcă.

Bere, dar de care?

Seria motivelor pentru care berea e “en vogue” în momentul de față începe cu o clarificare: nu vorbim de berile industriale, de larg consum, ci de acelea artizanale, în care creativitatea și personalitatea producătorilor se fac bine simțite pe loturi mici. De aici am pornit cu argumentele în favoarea berii!

Berea artizanală – teritoriu al experimentelor nesfârșite

Nefiind legată de o singură recoltă pe an, așa cum e în cazul strugurilor pentru vin, creativitatea actuală în domeniul berii “handcrafted” este mult mai mare, lucru care se vede atât în multitudinea de gusturi cât și în cea de nume – dintre care unele “cuminți”, precum Kemosabe sau White Collar, iar altele de-a dreptul insinuante, ca Morning Glory sau Golden Shower (vă asigur că “onomastica” berilor artizanale e mult mai vastă decât cele patru nume menționate de mine). Cu 3% vol alc sau 12%, cu gust amar intens sau light, cu arome florale, fructate sau pământoase ori cerealiere, care usucă gura sau care ți-o fac “să plouă” de prospețime și savoare, cremoase sau dimpotrivă, dure – paleta de gusturi și arome ale berii craft e cam la fel de vastă, azi, ca a vinurilor.

Marketing de gherilă, cu efecte surprinzătoare

Neavând bani precum marii producători, berarii de nișă au fost nevoiți să-și construiască propria “armată a credinței”, formată din clienți seduși de noul val al gusturilor și care au devenit, ei înșiși, voluntari pe frontul promovării. Experiențele trăite de acești clienți le-au insuflat pasiune, iar din această pasiune, cu sinceritate și entuziasm, consumatorii au devenit ambasadori. Cu sprijinul acestui public, dintr-o forță nesemnificativă la început, “berarii artizanali” au ajuns să creeze o tendință care nu mai poate fi ignorată – practic, azi “te împiedici” de câte un “apostol al berii craft” la tot pasul, în marile orașe.

Berea bună e gastronomică, la fel ca și vinul

Majoritatea berilor artizanale au reale valențe gastronomice, poți să experimentezi asta pe pielea ta, fără să apară cineva să te convingă că nu te pricepi sau să-ți sugereze vreo obligație să te educi. Beri cu brânzeturi, beri cu fripturi, beri cu deserturi, beri la micul dejun – totul e permis, totul e încurajat. Rareori o să dea peste tine vreun somelier de bere cu aere de superioritate, să-ți recomande el o sticlă de patru ori mai scumpă la platoul tău de charcuterie oricât de fină.

Limbaj simplu, băutură ușor de înțeles, socializare ușoară

Contribuie la succesul berilor artizanale și faptul că nu solicită din partea consumatorilor – precum o face, din păcate prea adesea, vinul – nici “examene de validare de cunoscător”, nici un limbaj de specialitate prea avansat. Berile se “insinuează” în suflete în mod simplu, mizând în special pe intensitatea gusturilor și pe ușurința cu care pot fi înțelese fără să fii nevoit să studiezi agricultura, geografia și piața bunurilor de lux. E democratică, e gustoasă, nu îți este prezentată de persoane în frac și nici nu-ți cere să i te adresezi, respectuos, cu “dumneavoastră”. Poți deschide liniștit o bere cu instalatorul care-ți repară un robinet, fără să te temi că asta e o socializare poate prea avansată sau că n-o să mai scapi de el după ce-și termină treaba.

“Snobii de bere” n-o să te streseze la fel de mult ca aceia ai vinului

Sigur, nici berea craft nu e scutită de prezența dezagreabilă a unor snobi, dar parcă-s mai puțini decât în cazul vinului, iar nivelul lor de “sâcâială” e mai degrabă suportabil: “lasă-mă, nene, să mă bucur de o bere!” e de regulă suficient ca să scapi de ei fără să se uite chiorâș la tine după ce ai spus-o. Dincolo de acești câțiva (statistic, empiric) “învățători cu forța”, fanii berii craft sunt de regulă decenți, nu-ți cer să recunoști fiecare strat aromatic și fiecare componentă gustativă, așa cum se întâmplă prea adesea la vin. Nu-ți cer să memorezi nume de regiuni și soiuri, ca fanii de Brunello, Barolo sau Bourgogne. N-o să te facă de rușine ca nepriceput, dacă nu cunoști tehnologia din spatele lichidului, n-o să te privească de sus.

Și încă ceva: poți să deschizi oricând o sticlă de bere și dacă n-ai de gând să stai la masă. Nu-ți trebuie nici sisteme simple sau sofisticate de păstrare a sticlei după ce-ai deschis-o. O bei și gata.

În loc de concluzie

E limpede: și cei care ne-am adunat pe scenă, dar și cei care constituie audiența acelei dezbateri sau a acestui articol, iubim băutura. Băutura cu gust, băutura cu socializare, băutura cu mâncare. Din punctul meu de vedere, dezvoltarea segmentului de beri craft face un bine, indirect, și vinului. Pentru că dezvoltă gusturile într-un mod democratic, iar iubitorii gusturilor bune vor “naviga” întotdeauna, infideli, în căutare de satisfacție hedonistă – fie că o găsesc în bere, în vin sau în altele. “Inamicul vinului nu este berea (de preferat bună), ci vinul prost!”. Iar clienții barurilor de beri artizanale vor descoperi, dacă n-au făcut-o deja, și universul fascinant al vinului.

La dezbatere, vinul a fost promovat de o foarte talentată echipă feminină, formată din Andra Nistor (profesionist în comunicare, www.andranistor.ro), Ileana Braniște (bucătar înzestrat și autoare de blog “cu nerv” – www.viatacaocarciuma.ro ) și Diana Popescu (jurnalist cultural, producător al emisiunii Digicult de la Digi24 TV). Berea (parcă pentru a confirma prejudecăți) a fost reprezentată de o echipă masculină – Sergiu Vasile (Utopiabalcanica.net), Bogdan Glăvan (berea White Collar) și sussemnatul. Moderator – Ciprian Muntele (CiprianMuntele.ro), iubitor de țuică. Spre marea mea bucurie, echipa noastră a câștigat la votul publicului – și nu cred că e adevărat ce au spus “pierzătoarele”, că asta s-ar fi datorat prezenței unui număr mai mare de bărbați în sală, ci faptului că am reușit să aducem o serie de argumente convingătoare, pe care le-am reluat, în linii mari, aici.

Fotografia din deschiderea articolului a fost făcută de Răzvan Ioniță. Vă invit să vizionați mai jos și un excelent montaj video de la eveniment, realizat de Adrian Nistor și publicat în rețelele sociale și pe Youtube de către organizatori!