După Purcari, numele Domeniile Davidescu este cu siguranță unul dintre cele mai cunoscute din domeniul vinului din Republica Moldova pe piața românească. Au contribuit la asta calitatea produselor, prezența puternică la televiziune și în mediul online, asocierea cu celebrity-chefs de limbă română, prezența vizibilă și proactivă la rafturile marelui retail. Recent, crama a anunțat o creștere record a vânzărilor în 2025 în România – de 28% (de 6 ori mai mult decât la debutul pe această piață) – și asta într-un context economic dificil pentru vin. I-am adresat câteva întrebări prin e-mail lui Andrian Davidescu, membru al familiei fondatoare și CEO al companiei. Între ele, și una despre promovarea internațională în comun a producătorilor est-europeni.

Vinuri aromate, ușoare, cu procent de alcool nu foarte ridicat

– Care a fost parcursul vinurilor Domeniile Davidescu pe piața din România, de la începuturi și până azi? Care au fost principalele provocări, cum a arătat analiza de oportunitate, ce puncte tari și slabe ale pieței au apărut la iveală la lansare și ulterior?

Domeniile Davidescu este o cramă de familie, trei generații care se ocupă cu vinificația. Bunicul Ilie a plantat primele hectare în Chioselia Mare, tatăl Vladimir a continuat, apoi am preluat eu totul, cu un obiectiv clar: să duc tot ce s-a construit la un alt nivel. Menținând calitatea. Și să construiesc o prezență serioasă pe piața din România și alte țări europene.

Am intrat pe piața din România, iar analiza de oportunitate era clară: un consumator din ce în ce mai educat, un segment premium în creștere și o fereastră reală pentru vinuri cu identitate, soiuri mai puțin cunoscute, povești autentice, raport calitate-preț corect. Am pornit modest și am crescut consecvent, peste 20% an de an, cu un salt de 28% în 2025, ceea ce ne plasează la o creștere de 6 ori față de primul an. Ritmul e cel mai bun semnal că direcția este corectă. Și mai aveam un avantaj pe care nu l-am subestimat niciodată: o limbă comună, o cultură comună, o afinitate autentică cu consumatorul român.

Construirea credibilității la premium nu se face dintr-o campanie de marketing, ci pas cu pas: prin calitate consecventă, prin prezență la competiții și expoziții internaționale de vinuri, înțelegerea piețelor internaționale și adaptarea la tendințele mondiale. Vinurile sunt aromate, ușoare, cu un procent de alcool nu foarte ridicat.

Concours Mondial de Bruxelles 2026 – Grand Gold pentru Rară Neagră & Merlot – e cel mai recent exemplu care arată că direcția este corectă.

Davidescu e numele familiei, nu a existat o altă strategie de brand în spate

– Cât de mult a contact numele românesc al produselor Domeniile Davidescu și cât de mult a contat imaginea de țară a Republicii Moldova? Întotdeauna crama a purtat acest nume?

Domeniile Davidescu e pur și simplu numele familiei. Nu a existat o strategie de brand în spatele acestei decizii, e numele bunicului, al tatălui, și al cramei pe care am moștenit-o și pe care am ales să o duc mai departe. Că sună bine pe piața românească e un bonus, nu un calcul. Cât despre imaginea de țară, prefer să las vinul să vorbească. Eticheta e transparentă în privința originii, dar nu cred că trebuie să faci din geografie primul argument. Primul argument e ceea ce este în pahar. Restul vine după.

O identitate viticolă care depășește granița administrativă dintre România și Republica Moldova

– Pot înțelege că soiuri ca Saperavi, Viorica, Rară Neagră sunt considerate identitare pentru Republica Moldova, dar de ce Feteasca Neagră și Fetească Regală (un soi puțin plantat, recent)? De-a lungul timpului, au existat opoziții din partea producătorilor români față de modul în care industria vinului de peste Prut a mizat pe aceste soiuri ca fiind (și) apanajul Republicii Moldova…

Feteasca Neagră și Feteasca Regală sunt soiuri care nu cunosc granițe, au crescut de secole pe ambele maluri ale Prutului, în aceeași familie viticolă mare. Nu le revendicăm ca fiind exclusiv ale noastre, exact cum nici producătorii români nu ar trebui să simtă că le revendică exclusiv pe ale lor. Este un patrimoniu comun și cred că acesta este, de fapt, un punct de forță, nu o sursă de conflict.

Suntem parte dintr-o regiune viticolă cu o identitate mai mare decât granițele administrative, același climat, soluri similare, soiuri comune, o cultură a vinului împărtășită. Cu cât înțelegem mai bine asta, cu atât avem mai mult de câștigat împreună.

Domeniile Davidescu – plantații sub 200 de hectare, în sudul Moldovei

– Câtă Rară Neagră se produce la Domeniile Davidescu, dacă tot a venit vorba? Ce suprafețe proprii există, ce cantități de struguri din acest soi sunt achiziționate (dacă sunt)?

Rară Neagră e soiul în care credem mult și nu este o coincidență că tocmai cu el am luat Grand Gold la Bruxelles în 2026. Am construit în jurul lui unele dintre cele mai interesante vinuri din portofoliu, inclusiv primul spumant din Rară Neagră, care e un proiect la care țin în mod special.

Lucrăm sub 200 de hectare de viță-de-vie la Domeniile Davidescu, în sudul Moldovei, pe soluri luto-argiloase, cu un potențial pe care îl explorăm în continuare. Datorită climei, recolta este foarte mică, însă calitatea este foarte bună.

Rară Neagră ocupă o parte importantă din plantații și producția este gestionată cu atenție. Preferăm să producem mai puțin și mai bine.

Nu trebuie să alegi între terroir și tehnologie

– Indicațiile geografice și terroir-urile din Republica Moldova sunt rezultatul unor demersuri recente, din câte știu. Cât sunt ele de cunoscute în România sau pe piața europeană? Am constatat, chiar de pe site-ul DomeniileDavidescu.ro, că acest producător nu mizează deloc pe argumentele geografiei și climei – nu există acolo nicio referință la amplasarea ori mărimea plantațiilor proprii, sau achizițiile de struguri din alte regiuni – ci se face referire la faptul că „Vinurile cramei noastre se disting prin unicitatea lor, datorită proceselor atent implementate…”. Se audodefinește producătorul ca o cramă “de terroir” sau una “de tehnologie”, din acest punct de vedere? Ce anume le face unice, așadar?

Observația este corectă, cel puțin în parte, la nivel de pagină generală, ar putea fi mai mult context despre unde suntem, ce sol avem, ce regiune. Este ceva la care lucrăm și pe care îl comunicăm mai detaliat la nivel de produs: fiecare vin din portofoliu are specificat soiul, tipul de sol și regiunea, inclusiv Indicații Geografice ca Valul lui Traian.

Cât despre filosofia cramei: nu cred că trebuie să alegi între terroir și tehnologie. Am adus în echipă oenologi cu formare internațională care știu să lucreze cu soiuri autohtone fără să le șteargă identitatea. Rezultatul este un vin care vine din sudul Republicii Moldova și se simte ca atare, dar vinificat cu exigența pe care o ai față de orice produs premium.

Cu “Treasures of the East” industria se maturizează: o poveste comună despre sud-estul european e mai puternică decât 10 povești separate

– Momentan, vinurile din cele două țări par mai degrabă în concurență decât aliate pentru promovarea la export – mulți producători români se vaită de această competiție, pe care o văd ca neloială prin prisma costurilor mai scăzute și a legislației mai relaxate de peste Prut, în raport cu România. Cât de posibilă ar fi o promovare în comun pentru export? În ceea ce ne privește pe noi, Vinul.ro, credem că sud-estul european ar trebui să se promoveze în comun – este motivul pentru care încă de acum doi ani promovăm conceptul “Treasures of the East” iar de anul ăsta deschidem concursul dotat cu Premiile de excelență Vinul.ro pentru producători din Republica Moldova și Bulgaria… Care e poziția CEO-ului Domeniilor Davidescu pe această temă?

Înțeleg îngrijorarea, dar contextul s-a schimbat mult. În Republica Moldova, costurile au crescut semnificativ în ultimii ani, seceta a afectat grav recoltele, prețul strugurilor a urcat, costurile de producție la fel. Nu mai este tabloul pe care mulți și-l imaginează. Dincolo de asta, eu nu privesc lucrurile prin prisma competiției neloiale. Orice producător care face vinuri bune și aduce valoare pe piață este un câștig pentru întreaga industrie, inclusiv pentru consumatorul român, care are de ales mai bine. Competiția sănătoasă ridică standardele pentru toată lumea.

Cât despre promovarea comună, o susțin. Inițiativa Treasures of the East a Vinul.ro reprezintă un semnal bun, care arată că industria se maturizează. Pe piețele externe, suntem cu toții mici în fața unor regiuni cu sute de ani de brand equity. O poveste comună despre sud-estul european, diversitate de soiuri, autenticitate, raport calitate-preț, este mai puternică decât zece povești separate.

– Care e cota de piață a vinurilor moldovenești în segmentul premium din marele retail românesc și ce loc ocupă Domeniile Davidescu din acest punct de vedere? Dar în HoReCa?

Nu cunosc cifre de cotă de piață, pentru că nu le avem cu precizie pe segmentul „vinuri moldovenești premium”.