Specialista internațională Julia Scavo deschide anul 2026 la Vinul.Ro cu un articol pe care mulți dintre cititorii noștri îl vor găsi extrem de interesant și chiar… aspirațional către opulență festivă efervescentă! Vedeți mai jos o listă pentru care n-aveți nevoie de Moș, ci doar de bani 😂 (introducerea și subtitlurile aparțin redacției).

Pe 6 ianuarie, România celebrează Boboteaza, urmată de Sfântul Ion. Această zi este atât sacră pentru creștinii ortodocși, cât și populară pentru cei care își sărbătoresc ziua onomastică – aproximativ două milioane de români poartă numele Ion, Ioan, Ioana, Oana sau Nelu. Ea marchează pentru primii botezul cristic și pentru alții purificarea prin apă, perpetuează totodată tradiții culinare bogate și simbolice. Boboteaza trage cortina după sărbătorile de iarnă, așa cum o fac și omoloagele sale din alte culturi: Epifania sau a Douăsprezecea Noapte de după Crăciun.

Istoria străveche a sărbătoririi, precreștină. Datoria noastră e s-o menținem vie!

Încă înainte de sosirea creștinismului, comunitățile rurale de pe actualul teritoriu al României începeau, se pare, sărbătorile la solstițiul de iarnă – un moment care anunța reînnoirea naturii. Potrivit memoriei comune, oamenii se scufundau în râuri înghețate pentru a se purifica și a alunga spiritele rele, iar focurile aprinse în curți și pe câmpuri aveau rolul de a lumina casele și de a garanta fertilitatea câmpurilor și a animalelor. Pește, fructe uscate și pâine erau oferite ca simboluri alimentare pentru prosperitate și abundență. Odată cu creștinarea, aceste ritualuri au fost integrate în botezul lui Hristos, dând naștere unor tradiții hibride, care combină credința ortodoxă cu magia populară.

Un upgrade? Și ce e de evitat cu aceste ocazii?

Apa rămâne în centrul tradiției Bobotezei. Ea se bea, se folosește pentru a stropi corpul și obiectele, iar cei mai curajoși se scufundă în râuri înghețate pentru a recupera crucea aruncată de preot, simbol al purificării și al curajului. Însă mesele de Bobotează și Sfântul Ion nu sunt doar udate cu apă sfințită; ele continuă sărbătoarea printr-un spectacol culinar și convivial, de ce nu  acompaniat și de un element surpriză: Champagne.

Tradițiile creștin-ortodoxe și precreștine se reflectă și în superstițiile legate de gastronomie. Se evită vinul roșu, legumele crucifere precum varza, conopida sau broccoli, usturoiul și pepenele, toate asociate martiriului Sfântului Ion. În schimb, simbolurile acvatice sunt binevenite. Astfel, ciorba de pește ușor acrișoară reprezintă purificarea prin apă, iar unele familii o lasă afară să se „piftească”, la fel ca râurile înghețate unde cei mai curajoși plonjează. Piftia se face și din porc, deși mai puțin abundent decât de Crăciun, iar puiul este evitat prin superstiție în momentele de trecere între ani.

Dry January? Nu, mersi: mai bine Brut 🤣

Dar să vedem cu ce începem în pahare. Cu champagne, bineînțeles ! Și în plus, ce ne salvează este lipsa usturoiului din ciorbă sau piftie. Propun un début vivifiant, dar si tandru, cu Piper Heidsieck – Cuvée Brut. 

Alături, salata de icre, cunoscută și ca tarama-salata în alte culturi balcanice, aduce tipicitate și savoare, mai ușoară decât versiunea de Crăciun pentru a reflecta rezoluțiile de început de an. Nu este o scuză pentru a ține Dry January, deci vă propun: Champagne Pierre Gimonnet & Fils Cuis 1er Cru Brut Blanc de Blancs. Aș propune chiar pec el din baza 2021: o tentă proaspătă, de lămâie, de piersică albă și cremă, cu o notă de migdale amare. O nuanță de zest, un pic de pomelo. Un vin crocant, care sa taie in onctuozitatea cremei de icre, dar și calcar, granulos pentru a rima cu granulozitatea preparatului si notele iodate, creând legătura prin tensiunea finală, salivanta.

Pentru cei care au obosit de porc sau au înfruntat tradiția mâncând volatile după modelul occidental, se recomandă o întoarcere la mediul acvatic cu crapul la cuptor, un simbol al credinței, al loialității și al perseverenței, la fel ca peștele care înoată contra curentului. Carnea sa fermă și aromele pronunțate cer un Champagne mai oxidativ, cu structură adusă de vinificarea în lemn, fenolici care să țină piept stilului curajos al peștelui, iar aciditatea și bulele lasă palatul curat după gustul grăsimii din burta crapului.

Pentru nostalgici ai porcului la cuptor cu cartofi, cum obișnuiesc multe gospodine, o Champagne precum Philipponnat Réserve Perpétuelle completează perfect preparatul.  Dens și concentrat, intens de polen, nectarine și bergamote, caracter expresiv de Pinot Noir sudist de “Rivière” și tuse de ceai oolong. Precis, pur, salin și vibrant are suficientă amplitudine pentru carnea de porc, degresează prin prospețime onctuozitatea preparatului și aduce umami, savuros pentru a îi ține piept având și o textură profundă, uleioasă de la rezerva perpetuala susținută de o structură suficientă pentru un produs cărnos.

La Bobotează, evitându-se totuși sarmaua din cauza verzei interzise, pare mai ușor să facem pairing. Și sincer, în general sarmalele ar cam fi prohibite la vin, dar anumite Champagne chiar fac față prin textura lejeră și efervescentă care degresează cu succes palatinul și boost-eaza aromele fără să se teama de gustul acrișor de la varza murată și sosul de tomate. Mă gândesc la Champagne Louis Roederer Collection 244, profund, cu echilibrul magistral al anului de bază 2019, are capacitatea de a contracara prin voalul afumat fin, toastat și a aduce nuanțe de citrice coapte pentru a face față nuanțelor acrișoare de la sarmale. Dar mai ales fructele coapte, solaritatea și autoliza fine îi aduc complexitatea necesară. Delicios, cu puritate și efervescență mângâietoare, textura amplă învăluie granulosul fondant al cârni și structura pudrata rimează cu crocantul de la varză, prospețimea tranșează grăsimea și se termină toastat, sapid, salivant.

Hai, fie, meargă și un rest de zahăr!

La final de masă, colacii, simbol al unității și al ciclului vieții, pot fi acompaniați de un Champagne cu fermentație malolactică și un dozaj mai consensual și o autoliză pronunțată, care duce spre panificație, note de toast si brioche. Arhetipul stilului – Moët & Chandon “Imperial” este prea aperitif ca să îl situăm în acest punct al mesei. Dar am putea chiar să îl acomodăm în stil cocktail “Champagne” cu Cognac și un cub de zahăr îmbibat de Angostura. Cât despre cozonac, simbol al bogăției și dulceaței pentru anul ce urmează, acesta necesită un Champagne demi-sec sau un Rich Vintage de la Champagne Veuve Clicquot – Sec, care să echilibreze fructele, nucile și ciocolata.

Bobotează nu este doar o zi religioasă, ci o sărbătoare a vieții, a naturii și a familiei, unde fiecare preparat are o semnificație profundă pentru români. Între pește, pâine, dulciuri și apă sfințită, masa românească a Epifaniei povestește secole de tradiții și simboluri, amestecând sacrul cu profanul într-o armonie delicioasă, stropită mai degrabă de Champagne decât de apă sfințită.