Ofensiva Sudului în vinul Italiei

Pentru orice român iubitor de vin, denumiri precum Nebbiolo, Sangiovese, Corvina, Molinara, Glera nu mai reprezintă o noutate. Sunt struguri care stau la baza marilor vinuri ale Italiei, intrate deja în bagajul de cunoştinţe al consumatorului mediu. Sigur, mulţi au auzit şi de Primitivo, Negroamaro, Nero d’Avola,Aglianico, Greco, Fiano, Grillo, poate au şi încercat vinuri din aceste soiuri. Dar câţi au încercat vinuri din Gaglioppo, Pecorello, Nero di Troia, Susumaniello, Bombino sau Acitana? Să fiu sincer, cu o singură excepţie, nici eu. Dar asta până la finalul lunii februarie când, la invitaţia ICE Bucharest, am ajuns la Belgrad, la Borsa Vini Italiani. Un eveniment care a scos la rampă vinuri din sudul Italiei, mai precis din patru regiuni – Campania, Puglia, Calabria şi Sicilia.

Recunosc, am acceptat invitatia mai mult pentru a revedea vinuri din Campania. Am avut ocazia să le cunosc acasă la ele şi am devenit un mare fan… N-am prea avut noroc, pentru că era un singur reprezentant din această zonă. Montesole, care m-a impresionat cu un Greco di Tufo 2015 încă destul de tinerel, în care clocoteau simultan forţa şi eleganţa dată de o mineralitate vulcanică evidentă. N-am avut noroc cu Campania, dar am avut şansa să aflu multe informaţii despre aceste regiuni, care asigură peste 20% din producţia de vin a Italiei. Informaţii oferite de Barbara Tamburini, enolog de succes, actualmente consultant la 15 crame italiene. Am descoperit soiuri noi, am reîntâlnit vechi cunoştinţe, precum vinurile de la Apollonio, pe care le avem şi noi, în România, am cunoscut câţiva producători din categoria „nebunilor frumoşi” şi am degustat câteva vinuri cu care aş vrea să mă mai întâlnesc. Dar pentru că spaţiul nu-mi permite să le prezint pe toate, o să fac un top al preferinţelor.

Încă din degustarea ghidată de Barbara Tamburini am remarcat un producător din Puglia, Cignomoro pre numele lui, de la care ne-a fost prezentat 80 Vecchie Vigne 2014, un Primitivo di Manduria DOP impresionant. Deşi încă tânăr, vinul are o fineţe deosebită şi un complex aromatic de invidiat. Rotund, catifelat, dens, aduce pe undeva cu un Ripasso de top. Cu acest vin în memeorie, l-am căutat pe producător, de la care am mai încercat câteva vinuri, printre care şi 6 Anime 2015, un asamblaj de şase soiuri tipice din Puglia, adică Primitivo, Negroamaro, Malvasia Nera, Aglianico, Nero di Troia şi Susumaniello. Vinul, abia îmbuteliat, mai are de stat în sticlă, dar impresionează nu numai prin poveste. Oricum, producătorul, care are în proprietate 21 de hectare, are în plantaţie, cu o singură excepţie, adică o parcela de Chardonnay, numai soiuri autohtone. Cele precizate mai sus şi încă trei soiuri albe, Verdecca, Fiano Minutolo şi Bianco di Alessano.

Tot în Puglia face vin şi Terrasolata, un producător care îşi propune să prezinte soiurile în stare pură, aşa că nu foloseşte lemn decât la unul dintre vinurile pe care le produce. Adică la Primitivo, dar şi acolo contactul este de maxim trei luni. La el am degustat un Nero di Troia 2015 in purezza, proaspăt, aromat, cu un alcool extrem de redus pentru regiune – numai 13% – şi cu un final dulce-picant care m-a cucerit.

Nu închei înainte de a mai povesti un vin. Care s-a dovedit o mare surpriză. Vine de la un producător din Sicilia, Terre di Bruca, ale cărui spumante şi vinuri albe nu m-au impresionat deloc. Dar, când mă pregăteam să o şterg diplomatic, proprietarul mi-a cerut paharul şi mi-a pus un  roşu. Şi am mai rămas minute bune, ca să aflu că vinul se cheamă 41 (Quarantuno) Fuori dal Tempo, este un Nero d’Avola 100% maturat un an în butoaie mari de stejar sicilian, îmbuteliat şi ţinut la învechit în cramă măcar doi ani. Ca an de recoltă scria 2012, însă proprietarul mi-a destăinuit că obişnuieşte să asambleze fiecare recoltă cu un vin mai vechi, în special pentru a-i oferi o complexitate aromatică mai mare. Părerea mea e că reuşeşte.