Vreau să spun clar de la început, ca să-i scutesc de la bun început de strădania lecturii pe oamenii foarte ocupați ai zilelor noastre: personal, cred că RO Wine din 12-14 mai 2023, de la Fratelli, a fost un spectacol complex, ba chiar și foarte reprezentativ, care merită felicitări fiindcă face bine la imaginea (inclusiv de sine, dar nu numai) a industriei și pieței vinului de la noi din țară. Ce nu reușesc să-mi dau seama este cât de util le este publicului generalist și cramelor participante și plătitoare de standuri, la nivel individual – atâta vreme publicului îi e imposibil să parcurgă oferta și să rețină critic ceva și cramelor le e foarte greu să se mai diferențieze din mulțime și să iasă în evidență (e un dubiu personal, nu trebuie să-l luați neapărat în seamă). Pun punct aici și vă mulțumesc pentru lectură! Dacă a mai rămas cineva curios dincolo de paragraful anterior, voi detalia afirmațiile în continuare ca într-un reportaj firav, cu accent pe cuvintele cheie subliniate mai sus și reluate mai jos. 
Da! În România și cu vin – mult vin! – puțin frustrant
Primul cuvânt cheie care trebuie detaliat e chiar numele evenimentului, RO Wine. Așa a și fost: s-a desfășurat în România și a fost cu multe, foarte multe vinuri și mult public (parțial plătitor, dar și mult ne-, din discuțiile grupurilor care urmau să intre și-și numărau invitațiile în parcare). Au fost atât de multe vinuri și atât de mult public (cel puțin sâmbătă, pe 13, după ora 16.00) încât ar fi fost, practic, imposibil de degustat chiar și 10% dintre exponate. Un lucru bun, ai zice. Doar că devine tot mai clar că, în marea de oferte de la un astfel de târg (și cu siguranță și din piața reală), prea puțini producători și-au găsit o personalitate, o prezentare vocală, vizuală și textuală care să-i diferențieze semnificativ. Iar avantajul mulțimii – de vinuri și oameni – a devenit un dezavantaj, căci interacțiunea semnificativă a vizitatorilor cu brandurile, cu gusturile, cu poveștile lor, a fost în cel mai bun caz greoaie. Conversațiile au decurs cam ca într-o seară zgomotoasă de club.
Iată ce-mi spunea Mihai, un prieten întâlnit la RO Wine, chiar pasionat și cunoscător de vin: „Problema tuturor manifestărilor de genul ăsta e că te simți mai mereu ca un copil scăpat în magazinul cu jucării după ce a fost ținut o lună închis în casă. Cea de a doua problemă e că sunt, se pare, foarte mulți „copii” în situația asta. Plusul Ro-Wine e că pentru un eveniment cu prețul biletului relativ modic, oferă cele mai multe vârfuri, minusul e că evenimentul a crescut în popularitate și până și Fratelli a devenit neîncăpător, pentru cât de mulți vor să participe. Rezultatul? La cât bei /deguști într-un interval scurt de timp, trebuie să fie ceva cu totul deosebit ca să îți rămână în memorie, iar dacă n-ai făcut poză cu telefonul, va fi… „ăăă, a fost super toscanul ăla din dreapta spate, cum intri în sală”.
Ceea ce mă duce la următorul paragraf. 
Show pentru “oameni fără amintiri”?
Despre “spectacol”: a fost ca un ultraspeed dating, dacă-mi e permisă comparația: la nivel general de imagine, evenimentul a ațâțat, a creat curiozitate, a fost strălucitor și frustrant. O treabă foarte bine pusă în scenă, ca o „seară mare la club” – de la hostessele de la intrare și până la standurile cu aspect uniform, plăcut, cu aleile dintre ele suficient de largi, într-un spațiu frumos luminat și climatizat. Un demers ale cărui dificultăți le cunosc bine doar puțini – doar oamenii care au mai reușit vreodată să ofere suficientă atractivitate încât să adune și să gestioneze la un loc mulțimi mari de gură-cască (la propriu, ca să deguste, nu vă gândiți la altceva). Aaa, că unii dintre cei cu care am vorbit n-au reușit să mai rețină corect după un sfert de zi de degustare niciun nume de soiuri sau de crame – asta e problema lor, a vizitatorilor, nu a cramelor sau a organizatorilor. Dar nici vreun avantaj pentru expozanți nu mi se pare!
O țară mică: masterclassuri multe și mese puține (cu prea multe figuri deja cunoscute)
Termenul de “complex” pe care l-am folosit în deschidere are, cu siguranță, acoperire – ba chiar cu asupra de măsură: activitatea de la standuri a fost dublată de un program intensiv de așa-numite masterclass-uri (lecții?!?) într-un spațiu adiacent – aproximativ o oră la dispoziție pentru fiecare cramă dornică să-și detalieze filosofia sau produsele în fața publicului interesat. Teoretic, ambițios program, așadar! Doar că ecranul pe care erau proiectate informațiile era mic pentru mărimea încăperii și nu permitea vizualizarea bună, iar audiția, servirea și degustarea atentă, atunci când sala era plină, au fost extrem de – chiar e puțin spus! – dificile. Mai adaug aici o observație: din câte am văzut eu, audiența la masterclass-uri era formată majoritar din colegi din industrie, clienți deja fideli sau alți invitați ale căror fețe le știu deja de la mai toate evenimentele similare ale industriei. Prea puțin public nou la adevărata educație, după părerea mea. Evident, era mai tentant să bântui halele cu paharul în mână și să-ți alegi, „ciupitativ”, ce să mai guști nou, decât să stai țintuit o oră pe scaun în sala de lecții – iar aici poate că problema stă și în conținutul și formatul de discurs și de eveniment oferit la aceste întâlniri, care pune mult accent pe ceea ce vrea crama să spune despre ea la modul cel mai serios, dar fără o componentă interactivă și ludică mai apăsată. Oricum, la „Fetească neagră by SERVE” (în imaginea de mai jos), unde am fost eu pe tot parcursul, a fost interesant – probabil și fiindcă e cea mai veche cramă privată cu capital și viziune și know-how străin din vinul modern al României. 
Majoritatea industriei n-a împlinit, totuși, vârsta majoratului
Cât despre cuvântul “reprezentativ”, v-aș ruga să-l citiți – pe cei care mi-ați dat credit și ați ajuns cu lectura până aici – în relație directă cu termenul de “pubertate” din titlu. “A fost înghesuială și haos, a fost belea, myfrenz!”, cum zic cameramanilor TV puștanii mahmuri intervievați pe plaje în Costinești a doua zi după Beach, Please!
Haos good sau haos rău, aici fiecare cu părerea lui – dar e cert că: toată lumea și-a exhibat cele mai strălucitoare ținute (atât ca haine, cât și ca vinuri “de fală”); s-a circulat mult-mult (și adesea fără rost); s-a salutat zgomotos și s-a îmbrățișat și pupat umed toate cunoștințele (chiar și unele persoane relativ nefrecventabile pe care care trecerea ultimilor ani i-a făcut de nerecunoscut și astfel au beneficiat de politețe nemeritată, din câte am auzit). Industria s-a bătut pe spate și s-a validat reciproc sub privirile (un)duioase ale vizitatorilor și, cu siguranță, la final de zi, după program, s-a și cântat de bucurie “after hours” pe la vreo cârciumă, pe undeva. Și publicul și-a făcut datoria – a validat tot-tot, cu mic, cu mare (apropo de mic, ce bine mirosea a cotlețele de berbecuț pe grătar în sala de masterclass, mmm!).
Poate ar trebui un cod de bune manel… ăă, maniere și la unii expozanți?
A fost pe „bogăcy”, au venit și „frați dă pă Italea și dă pă internațional”, cum se mai zice azi (adică n-au fost doar vinuri românești și din Republica Moldova – apropo, mi-e și milă de cramele vestice care ar putea să creadă că „ăsta e publicul din România” până să se confrunte cu… vânzarea propriu-zisă), unii expozanți au tras agresiv publicul de mânecă (no, thanks, mă opresc dacă vreau, nu mă forța!), s-a mai și insistat la limita decenței că “trebuie neapărat guști noul brand xxx de la noi” (nu, boss, nu trebuie, nu s-a dat nicio lege în sensul ăsta, vino-ți în fire!). “Băieții” (mai bătrâni sau mai tineri) din industrie și-au etalat viril cataramele de la curea, încălțămintea lucitoare și bărbile bine pomădate, iar doamnele și domnișoarele „en défilée” au bătut grațios din genele prelungi și și-au arătat toaletele “bomboană” – a fost ca un „bairam de absolvire” la clasa… (alegeți voi, dar gândiți-vă la categoria Under 18 și cu mult make-up).
Și-acum citiți, vă rog, cuvintele de mai sus care sunt italice (aplecate spre dreapta), ca să vedeți ce tablou despre reprezentativitate vă redau! I’ll make it easy for you:
„RO Wine din 12-13 mai 2023, de la Fratelli, a fost un spectacol complex, ba chiar și foarte reprezentativ, care merită felicitări fiindcă face bine la imaginea (inclusiv de sine, dar nu numai) a industriei și pieței vinului de la noi din țară. Ce nu reușesc să-mi dau seama este cât de util le este publicului generalist și cramelor participante și plătitoare de standuri, la nivel individual – atâta vreme publicului îi e imposibil să parcurgă oferta și să rețină critic ceva și cramelor le e foarte greu să se mai diferențieze din mulțime și să iasă în evidență.
Da! În România și cu vin – mult vin! – puțin frustrant
…în România… multe vinuri și mult public (parțial plătitor, dar și mult invitat, din discuțiile grupurilor care urmau să intre și-și numărau invitațiile în parcare) … atât de multe vinuri și atât de mult public… devine tot mai clar că, în marea de oferte de la un astfel de târg (și cu siguranță și din piața reală), prea puțini producători și-au găsit o personalitate, o prezentare vizuală și textuală care să-i diferențieze semnificativ. Iar avantajul mulțimii – de vinuri și oameni – a devenit un dezavantaj, căci interacțiunea semnificativă… a fost în cel mai bun caz greoaie. Conversațiile au decurs cam ca într-o seară zgomotoasă de club.
Show pentru “oameni fără amintiri”?
…un ultraspeed dating… la nivel general de imagine, evenimentul a ațâțat, a creat curiozitate, a fost strălucitor și frustrant… unii dintre cei cu care am vorbit n-au reușit să mai rețină corect după un sfert de zi de degustare niciun nume de soiuri sau de crame… vreun avantaj pentru expozanți nu mi se pare!
O țară mică: masterclassuri multe și mese puține (cu prea multe figuri deja cunoscute)
…activitatea de la standuri a fost dublată de un program intensiv de așa-numite masterclass-uri (lecții?!?)… ambițios program, așadar! Doar că ecranul pe care erau proiectate informațiile era mic pentru mărimea încăperii și nu permitea vizualizarea bună, iar audiția, servirea și degustarea atentă, atunci când sala era plină, au fost extrem de – chiar e puțin spus! – dificile. (…) din câte am văzut eu, audiența la masterclass-uri era formată majoritar din colegi din industrie, clienți deja fideli sau alțiinvitați ale căror fețe le știu deja de la mai toate evenimentele similare… poate că problema stă și în conținutul și formatul de discurs și de eveniment oferit la aceste întâlniri, care pune mult accent pe ceea ce vrea crama să spune despre ea la modul cel mai serios, dar fără o componentă interactivă și ludică mai apăsată. Oricum, la „Fetească neagră by SERVE”, unde am fost eu pe tot parcursul, a fost interesant – probabil și fiindcă e cea mai veche cramă privată cu capital și viziune și know-how străin din vinul modern al României.
Majoritatea industriei n-a împlinit, totuși, vârsta majoratului
…“A fost înghesuială și haos, a fost belea, myfrenz!”… Haos good sau haos rău, aici fiecare cu părerea lui… toată lumea și-a exhibat cele mai strălucitoare ținute… s-a circulat mult-mult… s-a salutat zgomotos… îmbrățișat și pupat umed… Industria s-a bătut pe spate și s-a validat reciproc sub privirile (un)duioase ale vizitatorilor… Și publicul și-a făcut datoria – a validat tot-tot, cu mic, cu mare (apropo de mic, ce bine mirosea a cotlețele de berbecuț pe grătar în sala de masterclass, mmm!).
Poate ar trebui un cod de bune manel… ăă, maniere și la unii expozanți?
A fost pe „bogăcy”, au venit și „frați dă pă Italea și dă pă internațional”… unii expozanți au tras agresiv publicul de mânecă… s-a insistat la limita decenței… “Băieții” (mai bătrâni sau mai tineri) din industrie și-au etalat viril cataramele de la curea, încălțămintea lucitoare și bărbile bine pomădate, iar doamnele și domnișoarele „en défilée” au bătut grațios din genele prelungi și și-au arătat toaletele “bomboană” – a fost ca un „bairam de absolvire” la clasa… (alegeți voi, dar gândiți-vă la categoria Under 18 și cu mult make-up).” 