IWCB 2017 la ARCUB, cu peste 1.200 de vinuri la un Open destinat publicului și un festival

FOTO/Vinul.ro - vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...

În 25-28 mai au loc jurizările la ARCUB din Centrul Vechi, în 2 iunie se anunță public rezultatele, în 6 iunie are loc Gala Premiilor IWCB – la Palatul Bragadiru. Comisiile vor fi compuse din câte 7 jurați, ceea ce va face ca media obținută de fiecare vin să fie mai relevantă. Va exista o categorie specială, dedicată vinurilor „eco”. Participarea producătorilor cu probe în concurs este și anul acesta gratuită, iar publicul bucureștean va avea ocazia să deguste, în 27 mai, mai mult de 1.200 de vinuri înscrise în concurs (și deja jurizate de către comisiile de evaluare) – în ceea ce se va numi Openul Internațional de Vinuri de la București. Ne spune mai multe Cătălin Păduraru, CEO al International Wine Contest Bucharest, dar nu înainte de a face noi și un alt anunț: cu aceeași ocazie, în 27 mai, de la orele 14.00 bloggeri și influenceri din domeniile vinului, gastronomie, turismului și modei se vor întâlni cu publicul lor și cu toți cei interesați, la degustarea vinurilor IWCB și a altora, aduse special. Cu sprijinul Primăriei Capitalei, la același ARCUB, va avea loc un adevărat Festival al blogurilor, comunicatorilor și vinurilor, prilejuit de IWCB 2017 și de prima ediție a Congresului de gastronomie și vin.

Vor fi producători care rămân pe dinafară

– Cătălin Păduraru, ce alte noutăți mai aduce IWCB 2017?

Cătălin Păduraru: Exact 1.600 de vinuri, pentru că asta este capacitatea maximă de jurizare. Jurații străini vin cu avionul, au date fixe de venire-plecare și nu pot evalua mai mult de 50 de vinuri pe zi. IWCB a mărit panelurile pentru acuitate / exactitate, dar mai multe probe nu se pot primi pentru că, fizic, nu se pot «prelucra».
8 paneluri x 7 jurați = 56
50 vinuri/panel = 400 vinuri/zi
400 x 4 zile = 1600. Asta e.
Vor fi, în premieră, producători care vor rămâne pe dinafară. Pur și simplu, la data limită oprim înscrierile. Sau, dacă limita de 1600 este atinsă înainte de această dată, suntem obligați să oprim înscrierile. Cred că așa se va și întâmpla. Ritmul înscrierilor producătorilor străini mă pune pe gânduri. De fapt, nu pe mine ar trebui să mă îngrijoreze…

“Suntem (re)primiți într-un spațiu cultural, ca o recunoaștere firească”

Cătălin Păduraru: Noutăți sunt multe. Prima ar fi faptul că suntem (re)primiți într-un spațiu cultural, ca o recunoaștere firească a apartenenței vinului la mănunchiul de valori culturale, la profilul și statutul unor jurați care reprezintă unele dintre cele mai puternice case de comerț din lume; ARCUB-ul de pe Lipscani – Gabroveni este gazda noastră, printr-un parteneriat cu Primăria Municipiului București. Acest moment se vrea începutul sănătos al unei “construcții” care să repare proiectări istorice greșite și care să asigure un loc bun și meritat al Bucureștiului, în rândul marilor orașe cu “industrii creative” atractive.

Catalin Paduraru ForumEste şi motivul pentru care ne-am unit cu primul Congres al Gastronomiei și Vinului şi cu Festivalul de blogurilor și vinurilor (atenție, nu doar al bloggerilor de vin!). Vom avea un Open Internațional de Vinuri al IWCB. Prin această deschidere, publicul doritor, împreună cu bloggerii și comunicatorii, vor putea vedea și gusta vinurile evaluate în competiţie aproape sincron cu juriul internațional. Este o oportunitate pentru oricine interesat de vin să se afle în preajma a 1.600 de probe, să le poată degusta și, cu puțin noroc, să poată sta de vorbă cu specialiști din SUA, Italia, Franța, Portugalia, Spania, Rusia, Canada, Australia, Croația, Slovenia, Serbia, Polonia, Germania, Elveția, Bulgaria, Marea Britanie, Moldova, Ungaria etc.

Practic, conceptele, noțiunile, mecanismele unui concurs, încep să fie împărtășite şi publicului pentru a fi înțelese.

București, capitală a vinului și gastronomiei

Cătălin Păduraru: Vom atrage atenția prin pavoazarea intrării pe Lipscani împreună cu La Mama (partenerul nostru tradițional, cu restaurantul de vis a vis de ARCUB) şi, cât se va putea, prin afişaj electronic stradal.

Intenționăm să organizam și o paradă a Cavalerilor Vinului (OEVE), a celor din Sabre d’Or și a somelierilor. Este frumos, atrage atenția și este un act perfect compatibil cu Centrul Vechi.

Publicul învață despre vin și cultura din jurul său, se bucură de o atmosferă plăcută, iar străinii din juriu află mai multe lucruri despre valorile românești, despre podgoriile noastre (pentru că vizităm câteva, ca în fiecare an) și vor aprecia un București viu, ospitalier, capabil să găzduiască evenimente care să îl facă atractiv, competitiv ca destinaţie turistică. În timp, sper ca aceste evenimente să aibă o formă de agregare proprie, cu un impact la fel de puternic precum cele din alte mari orașe ale lumii. Chiar dacă pare greu de acceptat de către toată lumea deocamdată, vinul este o șansă pentru București. La fel ca pentru Viena, Bruxelles, Londra, Paris, Budapesta și alte polis-uri nonviticole.

– Cum vor fi promovate anul acesta vinurile câștigătoare?

Am semnat un acord pentru comunicarea IWCB și, mai ales, a rezultatelor obținute, cu Global Wine Spirit (care acoperă întrega planetă) și avem parteneriate de presă în tot ecartul de specializări și, bineînțeles muncim împreuna cu Vinul.Ro la construirea unor trepte superioare pe care să urcăm împreună cu toată comunitatea vinului din România. Îmbucurător este faptul că se simte o preluare și propagare organică a informațiilor referitoare la IWCB.

Promovarea a ajuns să fie un mix (poate că, de fapt, aceasta e și formula corectă) de știri și reclamă plătită, o sumă a eforturilor tuturor celor implicați ca parteneri. Faptul că vom fi și în stradă, şi în sala de Congres, şi în zeci de restaurante, în marile suprafețe de retail, ne va asigura contactul cu cei care, până acum, erau „atinși” de noi doar prin presa clasică sau prin online. Este un câștig pe care, sper din suflet, să îl folosească atât producătorii/importatorii cât și Administrația.

– S-a consolidat concursul, a căpătat suficientă „tracțiune” încât să nu mai existe, practic, producător român cu ambiții care să nu știe sau să nu vrea să participe?

Cătălin Păduraru: Pentru unii dintre cei (puțini) care nu participă la Concurs poate fi și o graniță instabilă între ambiție și „(h)ambâț”. Pot fi înțeleși (până la un anumit punct) cei care nu vor să-și expună vinurile deja consacrate, cele aflate (deocamdată) în vârful piramidei ofertei de pe piața noastră. Restul, pur și simplu, nu intuiesc cât de repede și de dramatic se vor pune în mișcare mecanismele “pieței mari”.

– Și, dacă tot am atins acest punct sensibil, mi-aș permite și o întrebare… impertinentă: cum crezi că ar trebui caracterizați producătorii care aleg să nu participe? Ce ar trebui să creadă consumatorii despre aceștia? Că sunt deja superiori, deja consacrați, sau că sunt lipsiți de ambiție ori aroganți? Sau consumatorul obișnuit nu se uită la detaliile astea?

Cătălin Păduraru: Bineînțeles că există viață şi după… IWCB! Concursul nu stăpânește (și nici nu își propune) toate opțiunile de achiziție ale comercianților sau ale consumatorului final. Este un ajutor. Poate fi și o resursă de informație pentru strategiile viitoare ale unui producător. Atât. Totuși, orice vânzător cu școală, pregătit sau care se pregătește pentru viitorul apropiat (care nu va semăna deloc cu acest prezent) știe că ultimul lucru pe care trebuie să îl faci în relația cu piața, este să îți pui piedici singur. Tot ce se poate valorifica (mai ales când nu sunt implicate și cheltuieli), se valorifică. Până acum câțiva ani poate mai era neîncredere, “en froid”-uri personale, necunoaștere, neînțelegere. A fost suficient timp și suficiente oportunități ca aceste false piedici să poată fi depășite.

Deci, pentru cei care nu participă, poate fi vorba, separat sau la un loc, de un grad foarte mare de încredere într-o utopică “înghețare” a istoriei, de anacronism, de genialitate (nu glumesc. Geniile nu pot fi încadrate de logica comună. Sunt puține dar… sunt. Sigur, mai trebuie și cunoscute!), de teamă (firească) sau de o interpretare personală a raportului dintre efort (trimitere mostre, înregistrare) și rezultat (influențarea receptorului). Aici pot fi de acord (mai ales în anii din urmă, când notorietatea nu era suficient de mare și existau și taxe) că sunt încă – pe plan mondial – câteva concursuri cu vizibilitate mai bună. Când am început noi erau și mai multe. Am depășit un pluton întreg, între timp. Când vom fi și mai sus probabil, o parte din sceptici vor veni către IWCB.

E păcat ca palmaresul lor va fi, totuși, la acel moment, mai sărac decât al concurenței pragmatice. Iar dacă e să privim din punct de vedere al costurilor… ce e de spus?

Să nu judecăm, însă, pe nimeni. Datoria noastră este să judecăm… vinurile. Făcând-o aici, crescând încrederea și simpatia pentru România printr-un demers nonbusiness, creștem, de fapt, încrederea și simpatia și pentru cei din businessul cu vin de la noi.

Cât despre consumator, acesta învață (sau este nevoit) să se orienteze rapid la momentul cumpărării. Avem toate argumentele în favoarea marcării sticlelor cu vin medaliat dar subiectul fiind vast, haide să îl lăsăm în dezbatere după Gala din 6 iunie…

Cum ti se pare?

Dacă v-a plăcut acest articol, dacă vă plac evenimentele cu oameni frumoși sau dacă sunteți interesați de cultura wine & lifestyle, vă puteți abona (cu cadou garantat, discounturi și surprize) la revista tipărită aici...