Eduard Iulian Carauleanu – Jurnal de călător la crame: Sudul Franței și o mică parte dintre vinurile sale

Eduard Iulian Carauleanu, manager Pinacotecadevinuri

Eduard Iulian Carauleanu este Managing Director PinacotecaDeVinuri.ro, Consultant WSET Level 3, participant la jurizările pentru Premiile de Excelență Vinul.Ro 2017. Articolul de mai jos a apărut în ediția cu nr 120 a revistei tipărite Vinul.Ro

Publicitate
Oprisor

De câțiva ani, în orice week-end prelungit în afara țării sau în clasicele concedii de vară mă duc, în mod obligatoriu, în cel puțin o vizită la o cramă. Anul acesta, pe sfârșit de iulie, am ales Provence. Iar ca “bază de acțiune”, orașul Cannes. Crama aleasă a fost Chateau de Berne. Firește, nu m-am putut abține să nu testez și câte ceva din Languedoc-Roussillon. Scurte “note de degustare și călătorie”, mai jos.

Chateau de Berne – un complex oenoturistic integrat

Nu am cerut recomandări de la prieteni, ci pur și simplu m-am lăsat în voia netului. Unde, într-un clasament al primelor zece crame din Provence, Chateau de Berne  era pe primul loc. În 2 zile, în urma corespondenței de pe e-mail, vizita a fost fixată de ei la ora 11:00, pe 26 iulie.

Publicitate
Siel

Chateau de Berne are o suprafață totală de 500 de hectare, în principal păduri, din care 121 hectare de vie și livezi de măslini, totul aflându-se la o altitudine de 330 m; în rest, există două restaurante – dintre care unul gourmet -, un hotel clasat la 5 stele, cu piscină exterioară, programe bine stabilite și cu rezervare anterioară de  vizitare a cramei și degustări. Acolo, oenoturismul există într-o formă completă și complexă, asta dacă încercați o comparație forțată cu situația din România.

Dar să revenim la degustare: 50 euro pentru 2 adulți, în care intra clasica vizită a cramei și o degustare de 6 vinuri: 2 rose, 2 albe și 2 roșii – fix în acestă ordine – din gamele Terre de Berne și Chateau de Berne.

Eduard Iulian Carauleanu, manager Pinacotecadevinuri, în vizita la Chateau de Berne

Câteva detalii despre vinurile “de Berne”

Să începem cu rose-urile: ambele din 2017, cu 12,5, respectiv 13% vol alc, din Grenache și Cinsault – în primul raportul fiind 50 / 50% iar al doilea 80 / 20%.

Au urmat apoi cele două albe: 2017 și 13% vol alc, respectiv 2014 și 12,5%. Primul din Semillon și Ugni Blanc (50 / 50%) în timp ce la al doilea soiurile utilizate sunt 50% Semillon și 50% Vermentino (în Provence este cunoscut sub denumirea de Rolle). Ultimele două vinuri, rosii, au fost din 2016 (cu 13% vol alc) și 2014 (cu 13,5%). Ambele au același raport – de 51% Syrah și 49% Cabernet Sauvignon – doar al doilea beneficiind de 12 luni de baric.

Cu o singură excepție (albul sec 2014 din Semillon și Vermentino, baricat 9 luni și pe care l-aș vedea punctat cu 88 puncte), vinurile au fost mult sub pragul așteptărilor mele – minusul principal fiind alcoolul insuficient integrat, care le dezechilibrează; în schimb, prețurile sunt consistent e- vinurile prezentate sunt în intervalul 14-22,6 Euro.

Concluzia personală a fost că merită vizitat măcar o dată Chateau de Berne – pentru a observa partea de oenoturism și felul în care marketingul inteligent aduce profit considerabil.

24 de ore și 4 apelațiuni în Languedoc-Roussillon. Plus un Bandol

În Languedoc am stat 24 de ore, prin amabilitatea unei amice stabilită acolo ca medic de familie. Am reușit să degust vinuri din patru apelațiuni pe care mi le propusesem: Blanquette de Limoux, Picpoul de Pinet, Pic Saint Loup și Boutenac (Corbieres Boutenac).

Blanquette de Limoux este un  spumant alb în care soiul local Mauzac deține rolul principal. În cazul de față, alături de el producătorul a mai folosit Chenin Blanc și Chardonnay. 12% vol alc și concluzia că e un spumant bun la numai 5 euro în supermarket.

Picpoul de Pinet a fost un vin alb sec 2016 și 12,5% vol al, cu aciditate crescută, arome gustative intense de lămâie, postgust lung. Se mai numește si Muscadet-ul Mediteranei și e ideal cu fructe de mare – la numai 7 euro în supermarket.

Pic Saint Loup, apelație specifică și ea Languedoc-ului, m-a cam dezamăgit (sau cel puțin varianta aleasă la restaurant – un cupaj de Syrah, Grenache și Cinsault din 2016, de 13% vol alc): taninuri intense, arome medii de mure și afine dar pe care alcoolul mai prost integrat l-a dezechilibrat; capul de vacă fiert (tete de veau) cu care l-am asociat a mai salvat ceva din el…

Despre Boutenac – care a devenit apelațiune separată în cadrul celei mai vechi și mai cunoscute, Corbieres – pot spune că este un cupaj de Carignan, Grenache, Syrah și Mourvedre. Anul de recoltă a fost 2015, cu 14,5% vol alc: arome puternice de mure, afine și cireșe negre, taninuri intense, aciditate mediu minus și alcool high, mai puțin integra. M-a dus cu gândul la vinurile roșii din Spania.

Revenind la Provence, am studiat și un Bandol, vin roșu sec. În cazul de față, un cupaj de Mourvedre, Grenache și Cinsault din 2015, cu 13,5% vol alc: arome puternice de mure, afine, ciocolată, taninuri intense, aciditate medie și un alcool care se simte – 12 euro în supermarket.

Concluzii despre vinurile din sudul Franței: stil apropiat de Spania și rose-uri de la 10 euro în sus. Plus ceva despre Brangelina

Vinurile roșii din sudul Franței (Languedoc -Roussillon și Provence) pe care le-am gustat mi s-au părut mai apropiate de cele din Spania decât de stilul catifelat al vinurilor franțuzești, ceea ce pare logic având în vedere că 2 soiuri de struguri prezente în Franța pot fi considerate ca fiind spaniole: Grenache/Garnacha respectiv Mourvedre/Monastrell. La care se adaugă alți factori, inclusiv apropierea geografică.

Dar sudul Franței, și anume Provence, este renumit prin vinurile rose. Și, în afară de vizita făcută la Chateau de Berne, am mai studiat câteva: cu o singură excepție (un rose făcut numai din Cinsault și care a costat 8 euro la supermarket), sfatul meu este să încercați rose-uri de la 10 euro în sus.

Iar dacă tot vorbim de rose, cel mai apreciat din cele degustate de mine a fost Chateau Miraval 2017, având 13% vol alc și fiind realizat din nu mai puțin de 6 tipuri de struguri roșii dar și albi (Grenache, Syrah, Rolle, Grenache Blanc, Cinsault și Cabernet Sauvignon): arome intense de trandafir, căpșuni, zmeură, piersici; aciditate medie, alcool mediu-high – dar foarte bine integrat; finish lung. Un vin căruia, în entuziasmul meu, i-am dat 92 puncte. 16,5 euro în supermarket. L-am regăsit în aeroport la 12,7 euro, ocazie pe care nu am ratat-o și am mai cumpărat câteva sticle. Și încă ceva despre Chateau Miraval, ca business de vin: 50% este deținut de familia de viticultori Perrin și 50% de fosta familie Brad Pitt-Angelina Jolie.

Cea mai plăcută surpriză – un vin alb de Provence

Pare neobișnuit să închei un articol despre Provence și vinurile de acolo cu o descriere laudativă a unui vin alb, dar pentru mine a fost surpriza cea mai plăcută. E vorba de apelațiunea Cassis – un vin alb greu de găsit din cauza producției limitate, dar ideal pentru toate tipurile de viețuitoare cu cochilie din Marea Mediterană.

În cazul de față am analizat un cupaj de Marsanne, Clairette, Ugni Blanc și Bourboulenc din 2017 cu 13% vol alc: arome intense de flori de soc, aciditate mediu plus, alcool foarte bine integrat, corpolență medie. În gust predomină aromele de lămâie și grapefruit. Un vin cu complexitate, echilibru și rafinament.

L-am găsit într-un magazin specializat de vinuri spre sfârșitul vacanței, la 19 euro. Dar a meritat din plin și căutarea și banii.