Am rugat-o recent pe specialista internațională Julia Scavo să facă pentru publicul Vinul.ro o scurtă radiografie a succesului unui soi care “face carieră” în România ultimilor ani: Primitivo. Literalmente pe buzele tuturor pasionaților de vin într-o ocazie sau alta, soiul – sau stilul – merită descifrat prin ochii unui expert.

Matricea elementelor decisive pentru succes

Primitivo (unul și același soi cu “Zinfandel”, în Statele Unite, sau “Tribidrag”, în Croația) a devenit popular în România în ultimii ani. Primitivo sună poate ca “primitiv”, dar numele nu i-a cauzat nici o problemă în a se implanta cu succes.  Din contră, „Primitivo” pare că sună distinctiv și premium pentru consumatorii români, făcându-l ușor de pronuntat și de reținut. Deși numele provine de la cuvântul italian „primaticcio” – sau timpuriu în coacere – puțini se gândesc la acest aspect tehnic. 

Atractivitatea soiului depășește cadrul viti-vinicol și succesul său nu derivă numai din strategii de marketing. În 2023, Italia era principala sursă de importuri în România (28% cu o valoare de 40 mil. USD). Deși statisticile exacte de import relativ la Primitivo, în mod specific, sunt rare, acesta pare că “se importă bine” în România. Soiul este din ce în ce mai vizibil în portofoliul importatorilor-distributorilor și în piață. Explicatia vine din câțiva factori cheie care îl fac ușor de promovat: gustul consumatorului român, competitivitatea la preț și raportul calitate/preț/plăcere, succesul în piață a distribuției de vinuri și produse italiene, o proximitate culturală România-Italia, poziționarea ca alternativă față de vinurile din Lumea nouă, diaspora și turismul în Italia. 

Consumatorii români preferă vinurile roșii îndrăznețe și intens fructate

Primitivo este cunoscut pentru arome intense de fructe coapte, unele mergând până la gem (prună, mure), note de ierburi aromatice și mirodenii. Ultimele se împletesc bine cu dulceața fructată, dar și cu cea a lemnului utilizat frecvent. Anumite mirodenii derivă chiar din utilizarea ambitțoasă a lemnului. Primitivo excelează pe bolta palatină prin compromisul între un nivel ridicat de alcool – dar nu ardent, ci „cald”, neted. Acesta lasă o senzație de taninuri moi, mai ales că aciditatea este în general medie.

Acest profil se potrivește foarte bine cu gusturile consumatorilor români, care tradițional înclină spre vinuri roșii cu corp cărnos, precum Fetească Neagră sau blendurile ei cu Cabernet- Sauvignon și Merlot rotunjite prin maturare în barrique, Negru de Drăgășani corpolent și catifelat, sau versiuni ambițioase de Rară neagră venite din Republica Moldova. Puțini consumatori români, mai “geeky”, tind spre un Novac, o Cadarcă sau o Rară mai sprințară or Fetești mai nordice și “longiline”. 

Primitivo are succes întrucât se poziționează mai sus decât unele versiuni caricaturale de vinuri autohtone ori moldovenești gemoase, “edulcorate” de uzul excesiv de barrique (sau alternative) și rotunjite grație conținutului generos de alcool. Primitivo depășește stereotipurile, dar rămâne acesibil gustativ. El propune vibranță aromatică, o formă de prospețime, un alcool care este sursă texturală mai mult decât putere excesivă, și un tanin învăluit. Un compromis frumos între gustul autohton și o formă de eleganță atemporală italienească. 

Raport competitiv preț-calitate-plăcere

Primitivo din sudul Italiei (în special din Puglia) este relativ convenabil de produs. Fără a ne limita la stereotipul de pe vremuri, când Puglia era “pivnița Italiei”, prețul terenuluișsi costurile de producție sunt mult mai atractive decât în multe alte regiuni din peninsulă. Climatul uscat și cald îndepărtează riscurile fungice, întrucât Primitivo este succeptibil la putregai cenușiu, agravat de ciorchinele compact. Soiul est productiv în special pe soluri grele și umede, dar în condiții de secetă poate de asemenea suferi. Versiunile puglieze beneficiază de cadrul mediteranean și de solurile drenante. Condus în sistem “Gobelet” și din vii mai vechi, soiul se comportă chiar bine în condițiile schimbărilor climatice în context secetos. Cadrul mediteranean îi permite o coacere mai uniformă decât în California, căci căldura arzătoare din mijlocul verii este temperată de briza mării, peninsula având aici circa 65 km  lățime de la o coastă la alta. 

Fiind un soi relativ timpuriu spre mediu, a ști când să alegi momentul de cules este crucial. Trebuie multă observație în vie, dar într-o regiune de tradiție agricolă ca Puglia viața în vie este parte integrantă din existența localnicilor. Recoltarea dimineața devreme, pe răcoare, este esențială întrucât soiul se culege azi de la mijlocul la finele lunii august. Majoritatea culeg între 4:30 și 11:00 dimineața, pentru a păstra vibranța aromatică. 

În cramă, fermentațiile la temperaturi mai joase sau moderate, în jurul a 22-25°C, sunt cruciale în același scop de prezervare a prospețimii, iar extracția se dorește blândă, pentru a obține taninuri catifelate. Primitivo nu are cea mai buna afinitate cu lemnul, deci măiestria la acest nivel este și ea extrem de importantă. 

Primitivo – fie el de Manduria ori din alta Denumire sau Indicație Geografică, venind din USA (Zinfandel) ori Croația (Tribidrag) – este un soi extrem de versatil în funcție de scopul propus, de agronomie, terroir, cules, vinificație și maturare. În Italia însăși, soiul a devenit unul din cele mai interesante de lucrat, pentru plasticitate și abordări diverse. Rezultatul este ușor de înțeles față de Nebbiolo sau Sangiovese și recompensează mult mai repede atât consumatorul, cât și producătorul: Primitivo este un seducător încă din prima tinerețe a vinului, el transcende numele locului și devine un stil mai ales în piețele mai puțin mature.

Importat la prețuri accesibile, el reflectă costurile moderate de producție, dar și dorința de a atrage noi consumatori. În România, se situează adesea în intervalul de preț 40–60 RON, segment medium/high foarte atractiv pentru un vin cu un stil original și accesibil gustativ.

Prezența puternică a brandurilor italiene în retailul românesc

România importă o cantitate semnificativă de alimente și vinuri italiene, iar brandurile italiene au o distribuție bună în marile lanțuri de supermarketuri. In același timp, ele se bucură și de o vizibilitate puternică în Horeca. Românii au o proximitate gustativă cu italienii. Bucătăria din peninsulă le este mult mai accesibilă decât gastronomia franceză, mai sofisticată. În Italia, ingredientul este rege, iar tehnicile culinare sunt minimaliste, asigurând o mare transparență către materia primă. Rețetele sunt puse în slujba unui gust clar, aproape brut, și sunt în general ușor de executat. Vinurile italiene au și ele această sinceritate. Toate acestea explică o reputație pozitivă a produselor italiene în rândul consumatorilor români. Grație unui lanț de aprovizionare consacrat și prin facilitatea de comunicare între cele două națiuni, importul de Primitivo devine practic, ușor și profitabil.

Alternativa la stilurile “Lumii Noi”

Consumatorii români de vin – în special cei mai tineri – manifestă un interes particular pentru vinuri roșii exuberante, bogate, cu accent pe fructozitate si opulență. Acestea sunt în general vinuri cu alcool mai ridicat și uz de lemn, cu o vinificare menită să potențeze facilitatea de acces gustativ. Ele au pătruns inițial din Lumea Nouă, prin soiuri recunoscute internațional: Malbec de Argentina, Carmenère din Chile, Shiraz de Australia etc. Consumatorul curios simte azi nevoia să experimenteze noutati. Primitivo se potrivește perfect stilului menționat, oferind o stilistică a Lumii Noi cu un temperament mai de Lumea Veche și rezonanța eleganței italiene din sticlă și până la etichetă.

Turism și legături culturale cu Italia

Să nu uităm că un număr considerabil de români trăiesc sau lucrează în Italia. Asta creează familiaritatea cu produsele italiene și cererea pentru ceea ce consumau în străinătate, odată reveniți temporar sau definitiv în țară. Și apoi, este chic să sa păstrezi obiceiuri învățate “din afară”. Primitivo beneficiază direct de această legătură, la limita nostalgiei.

La aceasta se adaugă și faptul că din ce în ce mai mulți români aleg Italia ca destinație de concediu (deși ramân încă fideli Greciei). A continua să consumi ca în vacanță și acasă este o cale de a retrăi spiritul vacantți. Este și ceea ce a dus la dezvoltarea inițială a vinurilor rosé din Provence: turiștii doreau să prelungească vibrațiile verii odata întorși acasă, ceea ce a creat cererea și a generat creșterea ofertei.

Se adaugă, în cazul nostru, și proximitatea lingvistică. Românii sunt sensibili la limba italiană prin originile comune latine și prin fonetismul verbului românesc. Numele de vinuri și specialitaăț italiene le cântă și îi încântă, ceea ce este și cazul soiului Primitivo. Numiți-l Zinfandel sau Tribidrag, și veți vedea că nu va avea același succes, chiar și la prețuri mai scăzute, în unele cazuri. Atractivitatea de marketing vine, deci, și din atractivitatea numelui. 

Primitivo își face deja un nume în România, deși implantarea lui pe piață este relativ recentă. Soiul are astăzi un potențial important de import, depășind denumirile de origine, alternative venite din Statele Unite sau Croația, ori aspectele de “terroir”. Românii beau Primitivo – și acesta convine gustului pentru vinuri roșii puternice, opulente, îndrăznețe și ușor de înțeles. Primitivo se bucură azi de proximitatea culturală italo-română, de împletirea drumurilor celor două popoare, ceea ce a dus la o acomodare naturală a produselor italiene pe piața românească. Primitivo devine acea “madeleine de Proust” a românului întors de la muncă sau din vacanța în Italia. Mai mult decât o bombă de fructozitate, Primitivo este un seducător elegant care poate într-o zi se va implanta și în anumite zone viticole de la noi.