Festivalul Vinului Dobrogean „Pontus Euxinus”, mai precis, patru zile pline cu degustări de vinuri dobrogene și de produse locale, petreceri tematice, activități relaxante pentru adulți, dar și recreative pentru copii, se anunță în perioada 6 – 9 septembrie în Piața Ovidiu din Constanța.
Printre obiectivele acestui eveniment se numără promovarea vinului și a cramelor dobrogene, a produselor locale și a tradițiilor zonei, educarea publicului privind caracteristicile şi simplitatea vinurilor dobrogene, promovarea Constanței ca destinație turistică multiculturală ș.a.
Înscrieri până la jumătatea lunii iulie
Înscrierile sunt deschise oricărei persoane fizice sau juridice din domeniu, prin completarea contractelor de participare și achitarea taxei de participare către organizator, până pe 15 iulie. Detalii despre organizatorul „Pontus Euxinus”, găsiți pe pagina de facebook https://www.facebook.com/festivalulvinului. Pe măsură ce vom avea mai multe informații despre cramele și expozanții prezenți, vom reveni cu noutăți.
Festivalul Vinului Dobrogean „Pontus Euxinus” este prevăzut să se desfășoare după următorul program:
Joi: 12:00 -22:00 / Vineri: 12:00 -22:00/ Sâmbătă: 12:00 -22:00/ Duminică: 12:00 -22:00.
Din istoria vinului dobrogean
Vinul are o istorie veche în regiunea în care s-au auzit primele cuvinte românești „Torna, fratre!”, încât se confundă cu istoria Dobrogei. Cronicarii cei vechi, Strabon și Diodor din Sicilia, au clătinat din cap și-au scris că rădăcinile tradiției viței de vie se înfig aîn timp, până în neștiutele civilizații din care au născut mândrele neamuri ale dacilor și tracilor, iar Homer, în epopeile sale se minunează de obiceiul sciților cei războinici din Scythia Minor de a îndoi vinul cu apă, în această parte a lumii în care este „vița de vie încărcată de struguri, fără a aștepta nici o grijă din partea agricultorului”. Carafele cu vin nu lipsesc nici de pe masa întinsă de legendarul rege dac Dromichete, pentru învinșii săi, macedonenii generalului Lisimah, pilda istorisită de cronicarii vremurilor. Nici măcar supărarea lui Burebista, care a pus să se taie viile și să se arunce pe foc, pentru ca vitejii săi luptători să nu mai petreacă, nu a făcut să dispară nobila taină a facerii vinului. Și atât de mult le-au plăcut romanilor vinurile noastre, încât Traian a bătut monedă la propriu cu vinul – Dacia Felix, ce ilustra Dacia sub forma unei femei cu doi copii, unul ţinând un ciorchine de struguri, iar celălalt spice de grâu. Veacurile ce au urmat au pus la încercare viața oamenilor din dăruitul pământ dintre Dunăre și Mare, peste care au trecut războinici barbari, împărați însetați de sânge, nu de nobilul Nectar al zeului Dionysos. Culturile viței de vie au suferit și ele, dar au răzbătut, pe lângă sabie și foc, sub soarele Dobrogei, ca să renască, apoi, în plantațiile din inima județului Constanței, de la celebrul Murfatlar, pe umerii județului Tulcea și pe colinele Niculițel.