Vinul- între experiență senzorială și extemporal

vinuri puncte robert parker jancis robinson 3 bicceri

Anii de școală i-au lăsat pe mulți tânjind după nota perfectă, după medalia de aur la o competiție sportivă, sau după aprecierea de a avea ceva greu de obținut. Maturi fiind, unii pasionați de vinuri – dar și profanii dornici de un pahar cu licoare bună – au la îndemână câteva instrumente pentru a-și satisface nevoia de perfecțiune, împlinire, cunoaștere facilă, sau chiar snobismul: punctele și medaliile obținute de vinurile alese.

Publicitate
Oprisor

Cât de relevante sunt acestea pentru satisfacția mesenilor? Cât de mult justifică o ”bulină” un preț mai piperat? Cum dau punctele marii critici de vinuri și câte medalii se oferă la concursurile internaționale?

User Experience/User Interface și punctarea vinului

Lumea vinului încă nu s-a pus de acord asupra unui sistem unitar de evaluare și punctare. De asemenea, cei mai mulți consumatori se simt pierduți și intimidați în fața raftului de vin și caută simplificări ale deciziei, caută scurtături care să compenseze lipsa de experiență sau de curiozitate.

Publicitate
Gala Gastronomiei

Înainte de a compara aceste sisteme, să facem o scurtă introducere în disciplina experienței utilizatorului (UX- user experience), respectiv a interfeței pentru utilizator (UI-user interface). Deși sunt folosite preponderent în designul de produs industrial sau produse digitale, principiile acestor se pot folosi în orice instanță când se dorește crearea unui sistem care să fie folosit și îndrăgit de public. Conform acestora, nici un produs nu e doar un produs, e un set integrat de experiențe care trebuie să includă dimensiunile: ușor de înțeles și folosit, eficiență, conexiune și poate chiar divertisment.

Pornind de la această observație, vom discuta sistemele de punctare ale vinului în raport cu ușurința de a le utiliza, publicul cărora le sunt destinate și corespondențele dintre acestea.

Sistemul de 100 (99) de puncte

La mijlocul anilor 70, Robert Parker a propus, in revista sa, The Wine Advocate (WA) un sistem de evaluare al vinurilor similar celui utilizat în liceele americane. Acesta pornea de la un minim de 50 de puncte, mergând până la 100 de puncte.

Imediat ideea a fost preluată de Wine Spectator (WS), ceea ce a ajutat la popularizarea sa între pasionați și cunoscători. Zece ani mai târziu, revista Wine Enthusiast (WE) a adoptat sistemul de 100 de puncte ușor modificat, cu un decalaj de 10-20 de puncte față de ce e considerat acceptabil. Această modificare arată și evoluția tehnologiei viticole și eliminarea cauzelor care conduceau la o rată mare de vinuri cu defecte. Practic, la ora actuală vinurile sub 80 de puncte nu prezintă interes, sunt greu vandabile. Filosofia de notare de la WE este folosită și de James Suckling MW, deși acesta a lucrat câțiva ani pentru WS.

Expertul italian Luca Maroni folosește scala de 99 de puncte, cu scoruri între 1 și 33 pentru dimensiunile consistență, echilibru și integritate, întrucât el nu crede că există vinul perfect.

vinuri puncte robert parker jancis robinson 3 bicceri

O grilă de punctare cu 100 de puncte pe care o folosește Vinul.ro la evaluările proprii este oferită la fianl. Se observă distribuția între Vizual (15%), Miros (30%), Gust(44%) și Evaluare globală (11%).

Acest sistem este preferat de două categorii de utilizatori:

  • Experții – acești doresc să dețină un instrument foarte sensibil, prin care să poată compara nuanțele fine dintre vinuri. Când folosesc grila de 100 de puncte, experții doresc să evidențieze diferențele abia perceptibile dintre producători din aceeași zonă sau dintre vinuri din ani diferiți, de la același producător.
  • Aspiranții novici – pentru aceștia este important statutul social oferit de achiziționarea și consumarea unui vin bine punctat. Chiar dacă nu cunosc criteriile pe care sunt acordate punctajele sau nu știu încă diferențele dintre regiuni, sunt fascinați de faptul că se pot bucura de un produs certificat de prima categorie, simțindu-se astfel mai aproape de statutul de cunoscător.

Fișa cu 20 de puncte

Aceasta este organizată similar celei cu 100, dar simplificată. Este greșită ideea că fișa cu 20 de puncte reprezintă diferența de puncte dintre cele 80 de puncte ale unui vin ”acceptabil” și cele 100 ale unuia ”perfect”. Inspirată de sistemul educațional din Franța, și introdusă în anii  50 la UC Davis, a fost popularizată de Jancis Robinson MW. A fost folosită mult timp de revista Decanter, care a trecut între timp tot la evaluarea cu 100 de puncte, oferind și o grilă de conversie între cele două expresii.

Scala cu 20 de puncte este un sistem mai sintetic, în care fiecare pas este explicat și suportă fracțiuni de punct pentru diferențiere. Limita inferioară în acest caz este dată de valoarea de 14 puncte, atribuită unui vin fără defecte, dar și fără caracter. De la 15,5 puncte urmează vinurile de calitate superioară, peste 17 foarte bune, iar dacă au fost punctate cu  18,5 sau mai mult sunt excepționale.

Fiind o expresie esențializată, grila cu 20 de puncte este preferată de connaisseuri, colecționari, oenologi și în general, public din Europa de Vest. Acest sistem nu suferă atât de ușor de inflație de puncte cum este cazul celui cu 100, puține vinuri ajungând la 20 de puncte. De asemenea, acordând fracțiuni de punct, cei care utilizează sau citesc acest sistem simt că pot face diferențe sensibile între vinuri fără a le aduce prejudicii de imagine. Perceptual, o fracțiune de punct în sistemul de 20 de puncte, este un diferențiator suficient, fără să declaseze un vin față de altul. Este un sistem mai politicos, mai adecvat evaluării de produse de lux, într-un mod discret.

5 Stars vs. 3 biccheri

Sistemul cu 5 stele a fost introdus de lanțurile hoteliere, în timp ce acela cu 3 trepte (stele, pahare) de ghidurile internaționale, de tipul Michelin. Aceste tipuri de evaluări sunt de asemenea folosite de  site-urile de comerț electronic la recenzii și mai nou la evaluarea aplicațiilor.

Accepțiunea generală este, în cazul grilei cu 5 puncte că sunt preferate produsele cu peste trei stele. Grila cu trei trepte se aplică produselor care deja au îndeplinit anumite criterii de calitate, fiind o modalitate de a departaja între produse premium.

Sistemul de notare cu 5 stele este folosit de publicul larg, nepretențios, întrucât este ușor de utilizat și nu solicită efort sau sofisticare. Este modelul cel mai prietenos față de utilizator și a fost adoptat de toate magazinele online, dar și de aplicațiile digitale de tipul vivino. Particularitatea acestei notări este că utilizează feed-back-ul mulțimii de utilizatori, în locul experților. Încrederea consumatorului este dată de faptul că produsul a fost preferat de un număr mare de alți consumatori ca el, deci este de încredere. Aceste recenzii sunt cel mai ușor de manipulat de producători sau comercianți și ar trebui tot timpul tratate cu o doză de scepticism.

Sistemele cu trei niveluri de calitate sunt folosite de publicul rafinat. Întrucât acestea sunt de obicei prezente în locații de lux în care produsele au fost deja atent selectate și au trecut prin filtrul mai multor experți, aceste evaluări aduc doar un plus de încredere. Diferența față de cei care urmăresc scala cu 20 de puncte vine din faptul că acel public este mai preocupat de diferențele mici, care pot fi subiect de dezbatere între pasionați. Când un consumator este atent la sistemul cu trei puncte, tot ce își dorește este posibilitatea de a alege între diverse niveluri ale unei experiențe premium, verificată și aprobată deja de connaisseuri, fără multe detalii intermediare, tipul de alegere a unui CEO.

vinuri puncte robert parker jancis robinson 3 bicceri

Punctele…un rău necesar?

Madeleine Puckette (Wine Folly) spune amuzată că punctele pentru vinuri sunt la fel ca evaluarea câinilor de rasă în concursuri. Arată cât de mult se apropie exemplarul respectiv de ceea ce se consideră a fi standardul soiului sau al regiunii. Asta înseamnă că două vinuri cu același punctaj, din soiuri sau regiuni diferite vor fi foarte diferite.

Așadar, trebuie să avertizăm consumatorul mai puțin avizat, că punctele nu înseamnă neapărat cât de delicios sau pe placul său va fi vinul. Există chiar șansa ca pentru un consumator novice, vinurile notate foarte bine să nu provoace nici o plăcere, acestea fiind, de obicei exemplare foarte expresive, dedicate unui gust antrenat.

De asemenea, e important de știut că vinuri care au obținut același punctaj, nu au neapărat aceeași calitate, chiar dacă provin din aceeași regiune. Diferențele provin din preferințele subiective ale panelurilor de evaluatori, fapt care explică de ce același vin are medalii diferite la concursuri diferite.

Nu în ultimul rând, e de reținut că cele mai multe vinuri nu sunt evaluate și asta nu le face mai puțin bune sau valoroase. De asemenea, producătorii sunt din ce în ce mai exigenți cu popularizarea rezultatelor obținute de vinurile lor și nu mai afișează decât punctajele foarte mari, creând astfel premisele pentru o nouă inflație a punctelor.

Deși nu se poate nega utilitatea punctelor și a clasificărilor, atât dintr-o perspectivă de marketing cât și una de mândrie a producătorilor, consider că acestea sunt golite de conținut dacă nu sunt însoțite de note de degustare, recomandări culinare, poveste a locului și eventual note despre ce a vrut enologul să transmită. Vinul este un produs cultural, nu unul tehnologic, iar aprecierea sa trebuie făcută în context și în armonie cu filosofia care i-a dat naștere, nu doar tabelar.

În încheiere, orice băutor de vin se poate întreba, puțin retoric, dacă el ar aceeași notă, aceluiași vin de fiecare dată. Răspunsul reprezintă valoarea evaluărilor prin puncte.

Grila 100 puncte

Excelent F. Bun Bun Satisfăcător Insuficient Observații
VIZUAL Limpiditate 5 4 3 2 1
Aspect 10 8 6 4 2
MIROS Tipicitate 6 5 4 3 2
Intensitate 8 7 6 4 2
Calitate 16 14 12 10 8
GUST Tipicitate 6 5 4 3 2
Intensitate 8 7 6 4 2
Persistenta 8 7 6 5 4
Calitate 22 19 16 13 10
ARMONIE 11 10 9 8 7
TOTAL