Cea mai mare competiție de vinuri din Europa Centrală și de Est, VINARIUM / IWCB, care va avea loc între 25 și 28 mai, a ajuns anul acesta la cea de-a XX-a ediție. Cum știm din proprie experiență cât de dificil de susținut este un demers de durată în imatura piață românească – în definitiv, sectorul privat postdecembrist are abia puțin peste două decenii în domeniul acestui produs – am considerat că reușita concursului merită urmărită, fiind de interes atât pentru consumatori cât și pentru comercianții și producătorii de vin, și l-am provocat pe Președintele VINARIUM, Cătălin Păduraru, la o discuție.

În lipsa sprijinului consistent, deși sunt cereri, concursul nu depășește 1.600 de probe

– Cătălin, ce aduce nou VINARIUM 2023?

În primul rând, aduce vechiul: după trei ani, avem, din nou, prima ediție 100% offline, cu toți jurații prezenți fizic la Ploiești, acolo unde o să facem concursul – Ploieștiul și Prahova sunt vizate în principal de această ediție. Vor mai fi niște premiere din punct de vedere al țărilor din care provin probele înscrise. Asta vine după noutățile din anii trecuți – am fost primul concurs derulat cu evaluări la distanță sub autoritatea OIV și VINOFED, în pandemie, am fost primii care am făcut cercetări de tip neurofeedback atât cu subiecți profesioniști din lumea vinului, cât și cu consumatori.

Avem, de asemenea, premii speciale acordate cu sprijinul partenerilor: Corteva Agriscience, Federația Internațională a Jurnaliștilor și Scriitorilor de Vin FIJEV, Federația Internațională a Marilor Concursuri de Vin VINOFED.

– Care a fost evoluția numărului de probe în ultimii 5 ani, dacă această informație poate fi relevantă?

Acest număr va rămâne constant, este deja la limita superioară a ceea ce putem face: din păcate, în lipsa unui sprijin consistent venit și din partea altor entități care ar trebui să fie interesate de creșterea concursului, suntem nevoiți să rămânem aici, deși cerere de suplimentare ar fi. Nu putem crește numărul de probe, fiindcă asta ar însemna să nu avem o infrastructură îndestulătoare. 1.500-1.600 de vinuri este maximum, și chiar și așa e foarte complicat. Iar acum, cu deplasarea întregului concurs la Ploiești, e și mai greu.

Sper ca producătorii de vin din Dealu Mare și din întreaga zonă viticolă a Prahovei să înțelegă și să profite de oportunitatea creată de VINARIUM în a aduce evaluatori internaționali direct la ei acasă. 

Ar fi un semn de maturitate dacă producătorii și-ar activa toate contactewle din alte business-uri, din administrații, din ONG-uri, pentru a sprijini concursul – în regim de Parteneriat, firește.

Meșteșugarii și artiștii participanți la “enoVart” pot deveni furnizori de frumos pentru crame

– Care a fost evoluția numărului de crame românești înscrise în ultimii 5 ani? În ce măsură se regăsește această evoluție în creșterea numărului de crame autorizate în ultimii ani?

Din acest punct de vedere, acoperim cam tot ce a apărut nou: aproape toate cramele bine utilate și ambițioase înscriu probe – între noi fie vorba, poate, la unele vinuri roșii chiar puțin prea devreme, dar, pe de altă parte, e cât se poate de firesc (și de inteligent) ca oenologul / managerul / proprietarul să își dorească monitorizarea evoluției.

Tuturor le folosește evaluarea obiectivă. De asemenea, a început să se înțeleagă cum se construiește un palmares și cât de folositor este acesta.

Ca să fiu mai exact, avem ca excepție de neparticipare doar 2-3 crame care se consideră peste “muritorii” de rând. În rest, producătorii apreciază corect ce înseamnă VINARIUM pentru ei și pentru piață. 

– E de așteptat ca VINARIUM să organizeze evenimente satelit, din sfera educativ-promoțională a culturii vinului (cursuri adresate publicului consumator, turnee, comunicări pentru membrii industriei)?

Exemplul cel mai proaspăt este acest “enoVart”, concurs de creație care este și meșteșugăresc – un upcycling care transformă obiecte care au avut o utilitate practică în altceva – și, sperăm noi, și artistic. Am pus și un filmuleț pe pagina noastră de Facebook, în care explicăm – și vom acorda niște premii importante în bani pentru cei care se înscriu și dovedesc că pot face creații cu valoare de artă: vrem să-i vernisăm la Gala VINARIUM, astfel încât autorii să devină furnizori pentru producătorii de vin care își doresc ca spațiul lor să arate altfel. 

În plus, noi, ca Institut al Vinului, continuăm să publicăm carți de profil, să producem studii și, dacă vom avea noroc de o “casă” a noastră, suntem pregătiți să fondăm o școală de gândire.

“Fiecare le știe mai bine pe-ale lui” – și de-aia suntem unde suntem: e momentul de maximă vulnerabilitate pentru producătorii români

– În urma concursului, se strâng o mulțime de date statistice – care vi se par cele mai importante și cum credeți că pot fi ele “puse la lucru” din prisma producătorilor sau comercianților?

Da, se strâng și pot fi puse la lucru, dar încă multă lume nu înțelege că cercetarea costă. Unii ne cer prelucrări de date, corelații, concluzii, fără să înțeleagă că resursa umană de calitate costă, la fel ca și efortul intelectual și uman anterior acestui moment, dacă e să intrăm puțin în conceptul acesta de creativitate și proprietate intelectuală. Transferul acestei proprietăți ar trebui să coste – și nu zic că n-aș fi făcut-o și gratuit, la un moment dat, dar… trăim în țara în care “fiecare le știe mai bine pe-ale lui”, aparent, și de-asta suntem unde suntem… într-un moment de maximă vulnerabilitate, din câte cunosc eu istoria de până acum. Adică anumite piețe externe se for ancrasa, se vor răci și vor înceta să mai funcționeze cum eram obișnuiți, și o parte dintre jucătorii internaționali vor veni și aici, cu know-how global, pe un teren “gata arat și semănat”, la un public care nu mai are (subliniez – nu mai are) preferințe, referințe, parti pris-uri și fidelități “istorice”.

– Cum ar suna un comentariu informat despre tendințele de pe piața românească a vinului versus cea internațională? Mă refer în primul rând la tendințele de consum, dar poate fi la fel de interesant și să vorbim despre cele de producție: ce crește, ce scade?

Tendințele de la noi sunt cumva în sincron cu ceea ce se întâmplă pe plan internațional, dar asta nu e neapărat doar un lucru bun. Nu zic că e neapărat rău, dar nici cel mai bun – pentru că la noi consumul e fără personalitate, nu e rezultatul unor opțiuni cu informații solide la bază, ci mimetic. Or mimetismul ăsta poate stimula consumul de diferite branduri internaționale (ceea ce, iarăși, nu e – în sine – ceva rău) care pot ajunge să înlocuiască aproape tot ce facem noi aici, dat fiind faptul că acele branduri știu și pot să comunice, au și pârghiile comerciale necesare și nu trebuie să facă mari reverențe către marile lanțuri internaționale de retail.

Nu va fi o “sărăcire” gustativă a pieței. Vom pierde doar (?!) identitatea – în cazul confirmării unui astfel de scenariu. Sigur că mi-ar părea rău (și cred că nu doar mie mi s-ar întâmpla asta) să văd producători români în ipostaza NOKIA.

Șansa României vitivinicole stă în declanșarea unei acțiuni naționale cu motivații clare, cu idei de lucru argumentate, cu ținte curajoase dar realiste, toare susținute de (puținii) oameni care cunosc resorturile tiparelor de consum, care posedă o terminologie acceptată pe plan mondial, care pot adopta un modus operandi de tip academic dublat de măsurarea performanței în cheie aproape antreprenorială.

Aud că se dorește creionarea (până la conturare e drum lung) unei strategii a sectorului. Te invit să interpretăm împreună inițiativa… când vom avea “semnal” mai bun. Acum cam pâlpâie…