Un articol de Eduard Iulian Carauleanu, Managing Director la PinacotecaDeVinuri.ro, Consultant WSET Level 3, participant la jurizările pentru Premiile de Excelență Vinul.Ro 2017. Articolul de mai jos a apărut în ediția cu nr 124 a revistei tipărite Vinul.Ro

În Calabria, cel puțin din România, ajungi ca turist, din curiozitate, din întâmplare sau din dorința de a merge într-o zonă mai liniștită, mai sălbatică, în care nu te calci în picioare cu mii de turiști. Bineînțeles că, imediat ce am avut certitudinea unui sejur de început de septembrie în Calabria, am încercat să găsesc crama potrivită pentru a fi vizitată. Doar că de data asta am înlocuit căutarea online cu recomăndarile din “Atlasul Mondial al Vinului”, de Hugh Johnson și Jancis Robinson. (Un alt articol semnat de Eduard Carauleanu, despre una dintre călătoriile sale din sudul Franței, puteți găsi aici)

Vechi soiuri grecești în zestrea viticolă calabreză

Drept urmare, am optat pentru crama Librandi, pe care, în urma unei programări, am vizitat-o pe 5 septembrie.

Înainte de a vorbi despre vizita la cramă și degustarea aferentă, e bine de știut despre Calabria viticolă ca multe soiuri provin din Grecia, întreaga zonă fiind între secolele 8 și 5 î. Ch. colonie grecească (sub numele ulterior de Magna Graecia). Așadar, cele mai cunoscute soiuri de struguri pentru vin din Calabria sunt… Greco Bianco (alb), iar pentru roșii Gaglioppo și Magliocco.

La Crama Librandi, dar și în toată Calabria, vizita și degustarea aferentă sunt gratuite, motivația fiind promovarea vinului și a culturii viticole. Proprietatea are  o suprafață  de  240 de hectare plantate cu viță-de-vie și 80 de hectare cu măslini. După vizita obișnuită în cramă, în care am reținut că pentru învechirea vinului se folosesc numai baricuri franțuzești, a urmat degustarea a 5 vinuri.

Albe au fost două: un Greco Bianco din 2017 cu 12,5% vol alc, și un cupaj alb (Chardonnay 90% și Sauvignon Blanc 10%) tot 2017 și 12,5% vol alc. Greco Bianco, după cum îi spune și numele care arata și originea sa, este un vin aromat care ne duce cu gândul la soiurile albe grecești, dar în cazul de față cupajul mi s-a părut mai reușit, fapt pentru care am și cumpărat o sticlă la prețul din cramă, de 10 euro (7 Euro în magazine).

Au urmat apoi cele 3 vinuri roșii: un Gaglioppo 2014 cu 14%, un Magliocco  2014 cu 15% și 12 luni în baric și, la final, un cupaj Gaglioppo 60% cu Cabernet Sauvignon 40% 2015 cu 14% vol alc și 12 luni în baric.

Din seria de roșii, preferatul a fost – ca de altfel și în cazul altor crame – vinul făcut din Magliocco, achiziționat din cramă la prețul de 10 Euro. 

Întâlnirea și reîntâlnirea cu Ciro

Aș menționa că apelațiunea calabreză cea mai renumită este Ciro – după localitatea cu același nume – unde soiul de bază, atât pentru rose-uri cât și pentru roșii, este Gaglioppo. Cel mai apreciat Ciro roșu degustat de mine a fost achiziționat din supermarket la un preț de 12 Euro, fiind produs de crama Cavalere Antonio Malena sub brandul Re Sole, în onoarea Regelui Soare al Franței. 

Surpriza placută a fost să mă reintâlnesc în mai puțin de 3 săptămâni după vizită cu aceeași cramă la București, în cadrul Festivalului Italian de Vin (IWF), unde am savurat și apreciat un Ciro rose al aceleiași crame.

În concluzie, exista vin și în Calabria, o destinație care trebuie vizitată – dacă nu pentru vinuri, cu siguranță pentru peisajele superbe.