Concluzii pentru ziua vinului, de la Congresul național de gastronomie

Fotografii de Răzvan Ioniță

Avem ziua vinului românesc – în ultima (LATER EDIT: PRIMA) duminică din octombrie! După ce mulți au reproșat echipei Vinul.Ro “îndepărtarea de vin”, odată ce am anunțat, în 2017, că am decis să ne implicăm mult mai profund în cercetarea și promovarea gastronomiei, cred că a venit vremea să tragem și niște concluzii.

Avem o Zi națională a gastronomiei – care este și ziua vinului

Am reușit, “îndepărtându-ne de vin” dar preocupându-ne de contextul în care acesta există, să obținem prin organizarea primului Congres național pentru gastronomia și vinurile din România, ce nu reușise nimeni până acum: să inspirăm declararea unei Zile naționale pentru gastronomia și vinurile din România. Din 2019, această sărbătoare consfințită prin lege – și care conține și vinul în titulatură, este și ziua vinului – nu oferă doar un cadru legal pentru posibilitatea de a sărbători vinul, ci oferă și o vizibilitate sporită a acestuia și constituie o încurajare pentru oricine vrea să cunoască sau să pună în valoarea meritată acest tip de patrimoniu. “Ocolul” pe care s-ar fi părut că l-am făcut a dat roade. De ce? Vedeți în concluzia următoare.

Vinul este parte din gastronomie

În ciuda a ceea ce cred mulți dintre cei care se concentrează – uneori maniacal, după părerea mea – exclusiv asupra vinului, acesta este, de fapt, parte a unui întreg stil de viață, care include multe alte elemente (nu doar brânză și cârnați ori alte tipuri de mâncare, cum suntem tentați să credem, ci o veritabilă cultură). Promovând întregul context în care se manifestă vinul, tot demersul nostru a prins mai multă putere, mai multă aderență – ceea ce reflectă, de fapt, o realitate. Iar ideea asta cred că merită reținută și utilizată în viitor în promovarea vinului mult mai puternic decât se întâmplă azi. Cum? Vedeți în concluzia următoare.

Ca și gastronomia autentică, vinul este “regional”, “tradițional” și “sezonal”

Așa cum România nu cred să devină vreodată o atracție turistică renumită pe plan mondial pentru că aici s-ar face cele mai bune “panettone”, “currywurst” sau “foie gras”, nu cred că va deveni atractivă nici pentru vinuri a căror singură ambiție este de a le imita pe cele de succes comercial internațional. Sigur că nu trebuie să lipsească nici acest gen de ambiție, dar ea trebuie completată – și promovată – cu trăsături care o individualizează în “corul mondial al vinurilor”. Mai concret, odată ce tehnologiile moderne de vinificație sunt stăpânite de către producători, aceștia trebuie să-și pună și o amprentă personală, locală, asupra vinului. Dacă vorbim despre rețete regionale de mâncare și nu mergem la mănăstirile din Bucovina pentru varză a la Cluj sau pentru plachie de calcan, tot așa nu mergem în Dealu Mare pentru vinuri “de Lume nouă”. Sau mergem rar, nu ne grăbim să revenim. “Vin dintr-o regiune alături de gastronomia specifică” trebuie să fie prima regulă. Nu doar “solul generos”, “x zile în plus de soare anual”, “paralela 45” și “măiestria vinificatorului” trebuie să fie arme în promovare, ci și mâncarea locală, peisajul, obiectivele turistice din zonă. Acestea trebuie cercetate serios și valorizate în procesul de promovare a vinului.

E nevoie de festivaluri și campanii de promovare regionale, nu doar de o singură zi a vinului

Dacă tot știm (teoretic) că vinul cu personalitate este un produs “de terroir”, de ce să nu folosim acest atu, acest argument?

De ce cramele dintr-o regiune nu ar decide să facă adevărate “festivaluri” sau măcar “zile ale porților deschise” în comun, prin care să propună vizitatorilor momente de maximă vizibilitate, în context local? Știm ca o certitudine că în vremurile de azi consumatorii cei mai buni sunt cei interesați mai mult de “experiența unui produs” decât de produsul în sine.

Evident, astfel de manifestări comune trebuie să țină cont de concluzia de la începutul acestui text – și anume că vinul este o parte din gastronomie – și să pună în context gastronomic local, unic și poate irepetabil, experiența vizitatorului.

Și încă ceva: chiar și acolo – sau mai ales acolo – unde infrastructura slabă din regiune nu ajută prea mult la atragerea unui mare număr de vizitatori, campaniile de comunicare care explică și promovează regiunile viticole trebuie să aibă loc cu o anumită continuitate și prezentând nu doar contextul agricol, ci și pe cel gastronomic și turistic. Există timide încercări în acest sens, făcute de regulă de câte o singură cramă în anumite momente ale anului. Dar nu au puterea de a focaliza atenția publică pe care o au evenimentele comune – așa cum nu poți construi un festival de food cu o singură tarabă de mâncare. Și sigur nu dacă taraba servește mici, cârnați și bere de la supermarket.