Trei noutăți mi-au stârnit atenția în acest început de vară, și vreau să vi le semnalez. Chiar dacă prima e mai “din industrie” (dar importantă, prin puterea exemplului), celelalte două ar trebui să fie de interes pentru managerii HoReCa și chiar pentru consumatori.
O să trec rapid – dar cu felicitări! – peste prima: după o absență remarcabilă a cramelor de la TV, am văzut spotul pentru Rose-ul de la Sâmburești al celor de la Valvis. Bine executat, bine planificat și curajos! Într-o vreme când consumul de rose e mai “lansat” ca niciodată iar ceilalți competitori se scapă pe ei de frică să nu “piardă” trendul, ca șoferii începători la primele curbe, Sâmbureștiul apasă hotărât pedala de accelerație și, probabil, va ieși în frunte la finalul turnantei. Rămâne să vedem dacă avansul astfel obținut va fi și decisiv, dar succesul de etapă e oricum asigurat (deja semnale din piață există). Și iată cum, tot mai mult, industria românească de profil se afirmă ca unele dintre cele mai competente din lume în producția de acest gen – nu e doar o politețe goală, credeți-mă!
Celelalte două noutăți le-am remarcat oarecum simultan, și de aceea sunt tentat să le discut împreună:
1. a avut loc primul Congres național de gastronomie și vin, organizat de Vinul.Ro împreună cu GastroArt.Ro și Rare Foods Services, unde s-a discutat organizat, pentru prima oară în ultimele decenii, despre bucătăria românească. Manifestul adoptat cu această ocazie (îl găsiți pe www.congresuldegastronomie.ro și îl puteți semna aici) ar trebui citit de cât mai mulți și sperăm că va constitui o piatră de temelie pentru revirimentul mâncărurilor naționale în restaurantele din toată țara;
2. s-au lansat oficial (cu aceeași ocazie de la Pct 1) și primele Pelinuri românești (alb și rose, frizzante) care încearcă să “evadeze” din plutonul vinurilor de supermarket și să-și creeze loc în HoReCa. Nu vreau să comentez acum forma și eticheta…
Dar, pentru că am niște amintiri personale extrem de plăcute cu pelinul, ca și pentru că văd ce valori economice reușesc alții să extragă din băuturile lor de tradiție, vreau să salut călduros această inițiativă a Domeniilor Dealu Mare Urlați. Și să sper că, alături de gastronomia autohtonă (v-am spus că eu le văd legate, da?) vor reînvia, astfel, și alte băuturi tradiționale. Păcat că produsul “pelin” n-are voie să se numească încă “vin” la noi (bulgarii au putut, dar deh!) și să construim, astfel, un produs “exclusiv românesc” care să însemne mândrie națională, consum masiv și motiv pentru turiștii străini să ne viziteze țara. În ritmul ăsta, cu piedici administrative de o inutilitate perfectă, o să rămână în partea asta de lume doar grecii – cu retsina lor, și bulgarii – cu pelinul (nostru?!?).
Mai sper că, atrași de “mirosul pelinului” – care devine dintr-un produs de nișă o categorie cu șanse de creștere enormă în restaurante – să se alăture competiției și alți “rechini” dintre producătorii de vin. Eu le urez succes tuturor și anunț încă de pe acum că, după părerea mea, ne aflăm în fața oportunității de creare a unui trend de consum specific românesc. De aici și disponibilitatea revistei noastre de a promova acest gen de produs.
