Invitația amabilă a celor de la Organizația de Management de Destinație (OMD) „Tu și Tulcea” de a face parte dintr-un grup de jurnaliști și influenceri care să exploreze orașul în perioada festivalului „Scrumbii de Rusalii” mi-a prilejuit, anul ăsta, (re)descoperirea unei destinații savuroase atât pe plan gastronomic cât și cultural, dar mai ales purtând „parfumul istoriei”.

De data asta, de la Tulcea nimic despre Deltă!

Am respirat aerul copilăriei pășind alături de ghidul Adrian Dan pe străzile realmente pavate cu istorie de lângă Casa Avramide – superb restaurată, un spațiu multifuncțional modern care păstrează cu rigoare ADN-ul vibrant de familie bogată (nu doar material) a vechiului oraș-port comercial – și am aflat istorii despre mahalalele etnice ale urbei.

M-am emoționat și m-am „încărcat” spiritual la Muzeul de Artă (fost palat administrativ al sangeacului otoman al Tulcei, parte din vilaietul Dunării, un real factor civilizator în zonă în secolul al XIX-lea) – unde am descoperit o colecție de pictură și sculptură mai mult decât consistentă și bine explicată de ghida rezidentă, care a vorbit cu simplitate expertă, cu exemple concrete și cu însuflețire despre operele și viețile unor artiști ca Brauner, Grigorescu, Tonitza, Pallady, Petrașcu, Țuculescu, Aman, Iser, Ressu, Sirato și mulți alții.

Am aplaudat în lumina superbă a asfințitului în Satul pescăresc tradițional de la marginea orașului muzica „altfel” a Festivalului – „altfel” în bine – cu sens și meșteșug față de răsuflatele lălăieli electoral-comerciale cu care ne-au intoxicat primarii în ultimele decenii.

Am petrecut alături de prieteni vechi și noi seri și după amieze în jurul unor mese cu tradiționalele borșuri, saramuri, plachii (la Ivan Pescar) dar și cu șuberecuri, pastrame ori deserturi de nostalgie reinterpretate modern (la prietenul Adi Gemănaru de la La Liman – apropo, de urmărit și pentru evenimentele artistice organizate sistematic aici, care merită în sine un drum la Tulcea).

Am reîntâlnit un enolog de mare talent și responsabilitate (Adrian Luca, de la Crama Liuta) și am aprofundat în grup vinurile lui de Babadag, ca și pe cele de la italianul Roberto Pieroni de la La Sapata ori biodinamicele de ceva mai departe, lângă Medgidia, de la Domeniul Bogdan.

Am fost cazat la Hotelul Delta de pe faleză, iar asta mi-a oferit șansa să iau pulsul circulației pe Dunăre, iar dacă aș mai fi rămas o zi aș fi putut pătrunde în măruntaiele șantierului naval VARD în singura zi din an (în lunea de Rusalii) dând e deschis publicului.

Ce mai aștepți?