Scaune cu spătare înalte, sculptate și pictate cu motive rustice, mese din butoaie, acoperite cu ștergare țesute, ceaune imense în care se fac ciorbe și tochituri, proțap și grătar cu lemne, ba chiar și o căruță, coșuri din nuiele, ulcele de lut și farfurii ceramice – iată, pe scurt, cum arată cel mai recent restaurant românesc, deschis langă Hala Traian. Terasa colorată atrage de la intrare prin decorul rustic, ușor stilizat, ce aduce aminte de casele de la sate și de obiceiurile de pe vremuri. Spunea cineva într-un recenzie pe pagina lor că aduce cumva cu cimitirul vesel de la Săpânța. Poți mânca aici pe îndelete la umbra copacului imens, bătrân de sute de ani, probabil, și rămâne mai mult timp la o carafă de vin, mai ales că meniul e destul de ofertant și prețurile decente.

Văzusem poze de aici, auzisem despre mâncărurile lor și m-am dus special pentru „pescărești” pentru că au o grămadă de feluri care nu se găsesc prin multe locuri –   icre ” cu lingura de lemn” și ciorbă lipovenească, midiile casei cu luștean și mămăliguță, platouri cu pastramă de burtă de pește și scrumbie afumată și alți proaspeți  – zargan, lin și chiar raci – trebuie să întrebi ospătarul ce e prin meniul zilei.  Acum, nu sunt nici midiile chiar strămoșești pe mesele românilor, cum spunea Cezar într-un alt articol despre rapane, dar cert e ca au început să fie pe meniurile multor restaurante cu specific local, iar cei de la Han ne povestesc că au adaptat rețeta franțuzească „eliberând-o de cartofi” și punându-i, în schimb, leuștean și roșii, și mai ales, mămăliguță caldă – tot de înmuiat în sos – unul foarte bun.
Ce mai găsim pe lista de bucate, așadar? Dincolo de „poftele la care am poftit eu”, zacuști, fasole făcăluită, șorici și jumări de casă, platouri ciobănești cu brânzeturi și cărnuri „de la stână”, ciorbe – de burtă, de coadă de vacă și de găină „de la țară” – , plachii și saramuri, berbecuț la tuci, garniță de porc, ciolan cu fasole și altele asemenea – v-ați făcut, deja, o idee despre meniu.  Toate vin cu pâinea de casă, cu coajă rumenă, zdravănă și pufoasă, tăiată grosier, ca pe vremuri. Au și câteva vinuri – mai mult de la  Via Viticola Sarica Niculițel, Vila Vinea, Știrbey și alte crame.
Cum spuneam, prețurile sunt decente – de exemplu, ciorbele cost[ 12-15 lei, un platou de brânzeturi și cărnuri – 25 lei,  o porție de caras prăjit cu mujdei și mămăliguță -35 lei, midiile amintite – 40 lei – porție mare de 800 de grame. Am remarcat și denumirile jucăușe care te fac curios; de exemplu, „cumetria la ceaun” – coaste, cârnați și bucăți de ceafă la garniță, cu hrean și murături, carasul crestat lipovenește pe care „bucătarul știe cum să pună cuțitul așa încât farfuria să rămână goală la final „, ciolanul din porc „adormit în bere și trezit din mahmureală cu ceva afumătură”.
Vom mai reveni data viitoare și pentru cărnuri și pentru ceva desert, căci de data asta nu a mai încăput, dar cum sunt înnebunită după deserturi, am rămas cu gândul la plăcinte, papanași și minunatul laptele de pasăre al copilăriei.
Adresă și contacte. Str. Mihail Georgescu nr.24 (în spatele Halei Traian). Tel.:0720 010 013; www.facebook.com/pg/lahanlatraian