De la capul locului, vă spun (și cred că v-ați dat seama din titlu) că proprietarul turc al restaurantului Turquoise, de puțin timp deschis în zona Decebal, a făcut o treabă foarte bună; cum am intrat, mi-au plăcut, în primul rând, amenajarea, atenția extraordinară la cele mai mici detalii de decor și ospitalitatea; primește, evident, o notă mare pentru mâncare.
Să detaliez, locul e cu totul altceva decât ce te-ai aștepta într-un restaurant turcesc mai mult sau mai puțin tradițional; un open space urban, cu pereți din sticlă și acoperiș retractabil, degajat și vibrant prin culoare – cu dominanta turcuoaz și multe plante – inspiră cumva și o idee de vară și vacanță leneșă pe malul Bosforului. E foarte spațios primul nivel, prietenos, aerisit, cu zone centrale de socializare, dar și cu mese mai intime. În ceea ce privește decorul, nici vorbă de kitschuri orientale, deși are și elemente tradiționale turcești, sunt de calitate și bine integrate; că tot vorbeam de mici detalii care, uneori, chiar fac diferența: tablemates-uri cu istorii și legende din Turcia, mâncarea și cafelele vin în veselă argintată sau porțelanată, iar zecile de corpuri luminoase stil lămpi moderne conturează un ambient foarte plăcut seara.
Mâncarea e, într-adevăr, din aia turcească, de la mama ei, cum trebuie, la Turquoise. Când aud restaurant turcesc, mie îmi vin în cap kebaburi și chifteluțe, toate nebuniile lor de salate cu vinete, ardei kapia, roșii, ceapă și sosuri. Și, evident, baclava! Multă, însiropată, cu miere și fistic. Și atunci din astea am și ales; am o fixație pentru clasicul Adana kebab – știți voi, cel din amestec de vită și oaie, ușor picant, așa că am zis să îl compar cu ce am mai mâncat prin alte locuri. Nu am greșit pentru că a fost cel mai bun de până acum – gustoasă carnea, suculentă, se topea efectiv în gură (chiar nu m-am putut abține să iau în furculiță mai mult decât prevăd bunele maniere la masă), bine balansată cu condimente. Chiar și simpla garnitură de ceapă roșie, ardei gras și pătrunjel, proaspătă, cu puțin ulei de măsline a fost bună și echilibra grozav carnea. Un Adana per ansamblu și puternic și delicat în același timp, care nu mai cerea decât un pahar de vin roșu. Pe care i l-am și dat.
Am mai luat câte o furculiță și din specialitatea bucătarului – chifteluțe kebab, prea erau aspectuoase, bune și ele. Au cred, aici, peste 15 feluri de kebab la farfurie – și cu fistic și cu ciuperci și cu vinete ori alte legume – dar și în lipie, și la metru și platouri cu de toate dacă vreți să împărțiți din ele în grup. Ce să mai vorbim, la Tuquoise e paradisul kebaburilor.
Evident, nu te duci într-un restaurant turcesc fără să încerci și mezele (dar am sărit direct la Adana pentru că acela e favoritul meu); salatele, humusul și pasta de ardei cu nucă au fost cum trebuie – corecte, echilibrate, fără să fie încărcate aiurea, cum am văzut că se mai practică – cred că respectă exact rețetele lor de bază, tradiționale.
Bine, dacă ar fi după pofte, oriunde mă duc, îmi sar întâi în ochi, deserturile în cap, ca o vicioasă de dulce care sunt. Ce am luat aici? Dovleac copt cu nucă și miere, baclava cu fistic și cataif. Fierbinte, din acesta din urmă nu a rămas nici o firimitură, iar banalul dovleac s-a dovedit în combinația asta foarte bun.
Lista de vinuri ar mai trebui completată (fac o paranteză aici: am un of mare legat de listele de vinuri prin multe restaurante. Unele locuri au mâncare excelentă și la prețuri bune, dar nu știu cum pun adaosurile la vinuri că nu-s nici măcar decente). Aici aș spune că sunt ok, iar la mâncare, bune pentru zona și pretențiile restaurantului; de exemplu, Terra Romană rose costă 65 de lei, Cabernet Sauvignon Purcari 81, Drăgaica 130 , o sticlă de prosecco 90. Nu sunt prea multe alegeri, de la câteva crame doar, dar să nu uităm totuși că turcii nu au chiar ca punct forte vinul și nici restaurantele turcești nu prea au multe vinuri pe meniu. Totuși pentru numărul iubitorilor de vin în creștere și pentru mâncărurile savuroase de aici, mai multe roșii și rose-uri cred că i-ar bucura.
Kebaburile costă între 39 și 65 lei (în funcție de ingrediente și gramaje); Adana Kebab (200 g) cu lipie mare, garnitură de legume şi couscous costă 39 lei, Patlikan cu vinete și garniturile aferente (250 g) 49 lei, un platou mare cu de toate cotlete de berbecuț, frigărui de pui, kebaburi, garnituri 70 de lei. Lavașul – pita turcească 3 lei, Lahmachunul – un fel de lipie cu legume 10 lei, pidele – corăbioarele din aluat rumene cu diverse umpluturi – de la 28 de lei, iar salatele de pe la 15 lei – acili ezme cu ardei, rosii și nucă, babaganusul – salata de vinete – 18 lei. O porţie de baclava (3 buc.) – de la 19 lei, 3 cupe de îngheţată turcească – 16 lei, cafeaua turcească – 11 lei. Meniul întreg aici (urmează să fie actualizat și în română); în restaurant este disponibil și în română și în engleză
Am înțeles că Turquoise este cel mai mare restaurant turcesc de la noi: la etajul 1 mai sunt alte câteva saloane de mese pentru grupuri, dar și mai intime și o micuță cramă, iar mai sus, la etajul doi, e un spațiu de evenimente ce poate fi adaptat și personalizat în funcție de cererea clientului pentru conferințe, cocktailuri, petreceri private. Ca să concluzionez, se mănâncă bine la Turquoise (poza alăturată e edificatoare), ospătarii sunt foarte prompți și prietenoși, fără a fi exagerat de serviabili, muzica e bună, nu deranjează și am văzut că deși, e de puțin timp deschis, nu duce deloc lipsă de clienți, ba chiar vin și multe personalități publice. Nu este un restaurant de fițe, ci, cum am zis în titlu, un turcesc dus în zona de premium (contemporan), dar cu și de bun gust și bun simț.
Adresa şi contacte. Str. Theodor D. Speranţia nr. 96. Bucureşti
Tel: 0731.826.222
E-mail: turqouise.restaurant@gmail.com
www.turquoiserestaurant.ro