Cu regret pentru ai noștri și cu respect (și puțină invidie constructivă, recunosc) față de frații de peste Prut, remarc că industria vinului din Republica Moldova și-a adjudecat o nouă „valoare simbolică” prin găzduirea Congresului Mondial al Organizației Internaționale a Viei și Vinului (OIV), în 16-20 iunie 2025 – și anume aceea de „Capitală globală a vinului„.

Nu comentez acum „valoarea de adevăr” a afirmației – notez totuși că ea se alătură aserțiunii că vinurile moldovenești sunt „Unexpectedly Great” – ci doar folosesc prilejul acestei semnalări ca să fac o paralelă din care, din păcate, omologii români nu ies la fel de bine: indiferent ce or fi făcut ei din martie anul trecut și până acum, pe plan intern nu s-a văzut, la nivel de industrie. Căutați online ceva concret și clar asumat la nivel de industrie. Dacă cineva nu se încrede în rezultatele căutărilor pe Google în privința asta, atunci stă mărturie chiar pagina de Facebook a Asociației Producătorilor și Exportatorilor de Vin (APEV).  Care e neactualizată – de un an. Sau site-ul Asociației – care „nu există la adresă”.

Ce oportunități externe (mai) ratează, suveran, România?

Iar o să fiu luat de urâcios, dar în 2025, România găzduiește, la Constanța, un „turneu satelit” al marelui Concours – Mondial – de Bruxelles, cel de vinuri rose (28-30 martie). Pagina de social media a Asociației Producătorilor și Exportatorilor de Vin (APEV) – cea care și-a asumat rolul de custode al imaginii vinului românesc pe plan intern și internațional – nu găsește timp / loc / să comunice nimic despre asta, deși ar fi un prilej excelent ca și țara noastră să semnalizeze cât mai apăsat elemente memorabile despre valoarea sectorului. Poate chiar un slogan de Doamne-ajută, de ce nu?!? Nu zic neapărat după modelul moldovenilor, care folosesc orice oportunitate să conecteze prin afirmații clare orice eveniment la care participă – de pildă ei leagă acum calitatea de „capitală globală” de participarea la Prowein Dusseldorf, integrând hashtagul în semnalistica pentru târg și întărind astfel mesajul pozitiv.

În afară de ediția de rose-uri a Concours Mondial de Bruxelles menționată mai sus, să ne aducem aminte și că avem un concurs INTERNAȚIONAL cu ADN românesc, organizat chiar la noi în țară – VINARIUM / IWCB – aflat la a 23-a ediție. Este, cum ar veni, o valoare deja existentă „la noi în ogradă”, alături de care industria vinului n-a gândit să construiască nimic altceva în afară de înscrierea, individuală, de probe în competiție, și de găzduirea juraților, în câte o după-amiază, la câte o cramă. Cineva ar putea să spună că o astfel de eventuală construcție ar cădea exclusiv în sarcina echipei organizatoare a concursului – dar mă tem că acel „cineva” ar rata esențialul: avem un concurs internațional cu recunoaștere la noi acasă, pe care nu-l exploatăm suficient!

Mai sunt 9 zile până la debutul Prowein Dusseldorf 2025 la ora la care scriu aceste rânduri, iar pagina de Facebook a vinurilor românești e mută ca o lebădă (de anul trecut pe vremea asta). În condițiile acestei tăceri asurzitoare, nu pot decât să sper că APEV a întreprins vreo activitate genială și susținută de comunicare externă – cu toate că suspectez că aș fi aflat dacă s-ar fi întâmplat asta. 

Apropo de comunicare, pagina așa-zis „oficială” a vinului românesc n-a mai postat nimic din 15 martie 2024 – adică nimic-nimic – nici măcar despre participarea la târgul Prowein de la Shanghai din noiembrie 2024. Acolo, sloganul a devenit (din „Yes, Romania Makes Wine”) „Yes, Romania” * – cu subtitlul „Discover the Unexpected”, iar prezența românească a fost comunicată doar individual, de câteva crame și de câțiva oameni prezenți la standuri.

• Apropo de sloganul României, la cum se scurtează partea scrisă cu litere mari, mă pot aștepta ca la anul să rămână doar „Yes”?!? 🤣🤣🤣). Anul trecut, explicația pentru tot ce nu a funcționat bine în comunicarea și în prezența externă a României a fost că „Da, dar măcar ne-am unit între noi, producătorii, să vezi de-aici înainte ce-o să facem!”. Am ascultat explicația și am așteptat acțiunea puternică rezultată din această unire. Azi o vedem, dar nu e! Nici măcar un website.

Piața internă e neglijată și ea de industria vinului, la nivel de comunicare și acțiune comună

Scriam, în urmă cu un an, o posibilă soluție de comunicare – și nu numai – pentru vinul românesc: „E vorba de organizarea, în România, a unui târg-festival internațional care să reunească nu doar vinurile (și nu în primul rând vinurile, ci gastronomiile – să nu uităm că vinul e parte din gastronomie, și nu invers) mai multor țări din partea asta de lume. Să dezvăluim, la noi acasă, “comorile din răsărit” în sistem business-to-business și business-to-consumer (…), atât pentru piața internă cât și pentru cele externe. (…) Un târg-festival axat pe acest concept e un semnal pentru piața internă, ca și pentru piața externă”. Iar între timp, am și pus în practică, din păcate cu foarte puțin sprijin din partea cramelor autohtone dar împreună cu Liceul de Industrie Alimentară din localitate și cu sprijinul Primăriei, un prim proiect în acest sens: „Craiova, capitală gastronomică est-europeană„ – în care sunt prezentate, pe parcursul unui întreg an (posibil mai mult) gastronomii și băuturi specifice din 11 țări plus România. Lansat public printr-un eveniment de Ziua națională a țării noastre și în plin Târg de Crăciun care atrage sute de mii de turiști români și străini în oraș, într-o locație hotelieră de top – Ramada Plaza – proiectul a generat temeiuri de comunicare suficient de mari încât să fie salutat de reprezentanțele diplomatice ale țărilor participante, să fie inclus într-o revistă oferite gratuit călătorilor unei linii aeriene importante, să genereze știri ale unor agenții de presă internaționale și să fie preluat copios de presa și social media românești (vreo 8 pagini de rezultate în căutările pe Google). România a avut – și are și în 2025! – ocazia să se prezinte la ea acasă și să fie țara care aduce la lumină („trage după ea”), laolaltă, alte 11 țări din Răsăritul european. La acțiunea din Craiova, din industria vinului de la noi au participat… 10 crame.

Încă ceva: industria vinului din România are la dispoziție – de 6 ani – o Lege (simplă și clară, în doar 2 paragrafe) care permite și încurajează în mod expres sărbătorirea gastronomiei și vinurilor din România, în prima duminică din octombrie. Din păcate, extrem de puține crame utilizează acest prilej de promovare – cu chiu, cu vai, am reușit noi, cei de la Vinul.ro și GastroArt.ro să facem o Gală la Palatul Parlamentului și câteva gale la Casa Timiș SPA & Resort, prin amabilitatea generoasă a gazdelor. Moldovenii, de la care am pornit acest articol, o fac cu succes atât la ei în țară cât și pe piața noastră – și trag beneficiile acestei investiții. Și dau și aici încă un singur exemplu punctual: sub asaltul comercial al producătorilor de peste Prut, piața românească cunoaște și apreciază soiul Băbească / Rară neagră aproape exclusiv prin oferta fraților moldoveni, deși în România avem de vreo 20 de ori mai multe hectare cu acest soi – iar această delăsare în afirmare a industriei autohtone are deja (și va avea și în continuare) efecte dăunătoare asupra companiilor de profil de la noi din țară.

„Anul de Fetească” – un proiect de consolidare pozitivă a identității și imaginii soiurilor românești în mentalul colectiv pe care-l propuneam pieței anul trecut – a fost ignorat, cu 2 excepții, și astfel nu s-a mai putut materializa. Să zicem că ideea mea a fost proastă – dar a pus industria ceva mai bun în loc? O afirmație pozitivă, un diferențiator, un imbold generic și argumentat credibil în favoarea vinului de la noi din țară? Nu! Mai rău, când Grupul Purcari a pus pe piață vin din Republica Moldova sub o marcă ce aducea atingere Denumirii de Origine Controlate Ceptura (Dealu Mare), reacția cramelor din zonă a fost atât de timidă încât a fost nevoie să fac adevărate rugăminți și presiuni ca să obțin un punct de vedere public.

Nu în ultimul rând, aș mai semnala o „scăpare” a industriei românești de vin – și anume dezinteresul sau lipsa de curiozitate de a afla, de a analiza și de a trage concluzii: la conferințele „We Are Romania / YOU ARE WELCOME” pe care le organizăm de 6 luni cu scopul de a atrage idei și resurse interdisciplinare despre promovarea imaginii de țară pe bază de gastronomie (inclus aici și vinul) au venit doar de 2 ori câte un reprezentant al câte unei crame, de parcă un astfel de forum de discuții – la care participă experți în comunicare și branding, oameni luminați de litere și de idei, artiști, sociologi, antropologi – ar fi ceva inutil sau sub demnitatea industriei vinului din România. Care industrie – pe lângă că este erodată intern de inflație și de concurența loială și neloială a producătorilor străini – pare astfel că nici măcar nu caută soluții, ci navighează haotic, ca un frunză purtată de vânt și de valuri.