Am zis să încercăm să fim optimiști în fața vicisitudinilor lui 2026, așa că am adunat laolaltă câteva lucruri pe care EU le consider relevant pozitive care s-au întâmplat în 2025 în legătură cu vinul românesc și care sper să aibă consecințe ori continuări și mai pozitive și în 2026. Lista este „work in progress”, drept pentru care m-aș bucura și v-aș mulțumi dacă ați primi sugestii suplimentare față de cele pe care le-am identificat eu. Să pornim, fără vreo ordine anume!
Doctoratul privind dezvoltarea unei strategii de brand de țară vitivinicolă al lui Daniel Micu
Cu experiență îndelungată în advertising, cu studii de inginerie și experiență antreprenorială nemijlocită, dar și didactică – în învățământul superior, aflat la al doilea doctorat, Daniel Micu a elaborat un studiu amplu asupra modului în care alte țări și-au construit o strategie de construcție a brandului sectorial vitivinicol, a inventariat și analizat condițiile specifice ale României și a propus nu doar o soluție, ci o cale structurată și argumentată în direcția unei soluții pentru țara noastră. Firește, și calea și soluția trebuie validate în primul rând de membrii industriei – dacă se vor apleca vreodată asupra problemei (care e reală și importantă).
Treasures of the East – prima acțiune vizibilă a României ca lider regional
Nu că ar fi invenția mea și realizarea colegilor și partenerilor noștri de la Craiova (mulțumim, CORTEVA Agriscience!), DAR SPER SĂ SE REPETE ȘI SĂ CREASCĂ! Cred că Treasures of the East 2025, care a avut loc la Ramada Plaza (mulțumim!) din capitala Băniei – de promovare a turismului, vinurilor și gastronomiei din sud-estul Europei (Bulgaria, Republica Moldova, România), e un lucru semnificativ de bun atât pentru țara noastră ca lider regional, cât și pentru vecinii participanți. Un text despre eveniment, aici! Altul, aici!
Un montaj video de la eveniment, mai jos (https://youtu.be/X_bvPzDPZTg?si=YrBtWQQiuK9hVKZz):
Punctajele mari „în serie” din partea JS pentru vinurile Vintruvian Estates
Cele 10 aprecieri de peste 90 puncte James Suckling acordate de influentul critic american vinurilor Vintruvian Estates reprezintă o (nouă) dovadă și un semnal către comunitatea internațională a pasionaților de vinuri că vinurile românești de top merită încercate, valoarea lor fiind validată de experți cu recunoaștere mondială. Dacă mai multe crame își vor înscrie produsele de vârf în astfel de mecanisme de evaluare (și nu doar la James Suckling, ci și în alte formate) – și mai ales dacă industria va înțelege să comunice rezultatele pozitive în mod consolidat * la nivel național, și nu doar individual – România are șansa reală să înceapă să își îmbunătățească notorietatea și percepția despre calitate atât pe plan extern, cât și pe plan intern. Cred că o astfel de cale va fi mult mai eficientă decât simpla declarație scâncită că „Da, România face vin!”…
* Când vine vorba despre comunicare consolidată la nivelul industriei, trebuie, din păcate, să vedem clar un lucru extrem de important: industria nu are nici măcar un website funcțional care să spună câteva adevăruri relevante într-o limbă de circulație internațională. Simplele participări și comunicări verbale sporadice la evenimentele de importanță globală NU FAC O INDUSTRIE, NU CONSTITUIE O VOCE AUDIBILĂ ȘI NU AU NICIUN RĂSUNET ÎN MENTALUL COLECTIV. În continuare, lipsa unei intenții și a unui efort real conjugat de comunicare comună la nivelul sectorului sunt responsabile, după părerea mea, și pentru insuccesul relativ al sectorului pe plan intern (unde jumătate din consum provine… de pe marginea drumului sau alte surse insuficient reglementate). Despre un NEWSLETTER AL VINULUI ROMÂNESC cu destinație internațională nici nu mai vorbesc – am făcut-o în mod repetat, în privat, către reprezentanții industriei, dar n-am primit vreodată nici măcar un singur răspuns! Sau poate acum, că am spus-o și public?!? 🤣🤣🤣
„Basarabia e România” – Băbeasca neagră este Rară (neagră)!
Faptul că, în sfârșit, membrii industriei autohtone a vinului și-au dat seama „ce brand valoros” a ajuns numele Rară neagră pe piața internă și au decis să-l asume ca atare pe etichete mi se pare de bun augur, un semnal de trezire la realitate – în sensul că încep să conștientizeze preferințele publicului la nivel de mase și să le satisfacă, în loc să le schimbe cu forța. Personal am militat – în public și în privat – de mai mulți ani pentru această asumare, pentru această aliniere la trend atunci când vine vorba de preferințele masei largi de consumatori – și asta nu înseamnă că militez pentru abandonarea completă a denumirii de Băbească neagră folosite la noi, ci doar că eu consider că producătorii români trebuie să fie mai flexibili și mai înclinați să deservească publicul, în loc să pună pe primul loc propriile propriile prejudecăți subiective și adeseori neprofitabile. Dacă industria ar sesiza și alte trenduri care deja se cristalizează și ar deveni „mai orientați spre piață, decât spre producție”, cred că ar avea mai mult succes.
„Vinul care-ți vorbește înapoi” – interactivul QR cod de la Budureasca
Se vorbește de mulți ani despre nevoia de conectare a vinului la noile tehnologii – și am fost martor de-a lungul vremii la câteva încercări care mi s-au părut (și s-au dovedit!) fie greșit direcționate către aplicații de Realitate Augmentată sau de Realitate Virtuală – și despre game-ificare (o cale eronată la nivelul industriei, după părerea mea, în sensul că ea poate funcționa cu-adevărat doar prin Inteligența Artificială și doar cu titlu de excepție de succes marginal, nu ca normă de fidelizare sau de entertainment real la nivelul sectorului). Schimbarea majoră pe care a adus-o vinul cu QR cod de la Budureasca – codul e element principal al etichetei și trimite către un conținut audio-video mereu proaspăt, mereu contextual, mereu valorizant și mereu explicativ fără să „țină predici” – cred că are o valoare de pionierat pozitiv la nivel mondial, DACĂ PRODUCĂTORUL DECIDE SĂ SE ADRESEZE HOTĂRÂT MASEI DE CONSUMATORI (printr-un nume mai „palatabil” și printr-un stil organoleptic mai popular), ȘI NU DOAR UNEI CATEGORII RESTRÂNSE DE PASIONAȚI!
Ceea ce mă duce la următorul lucru remarcabil, vedeți mai jos, sub video!
Concursul de concepte și grafică de vinuri – VinCreativ.ro
Chiar dacă a fost relativ neînțeles – în sensul că majoritatea înscrierilor au vizat obținerea unei recunoașteri mai degrabă pentru grafică, și nu pentru întregul concept (cu excepția vinului de la Budureasca menționat anterior) – concursul VinCreativ.Ro inițiat de prietenii noștri de la Agenția de Proprietate Intelectuală Weizmann Ariana cu susținerea Vinul.Ro a deschis un cadru care stimulează creativitatea în domeniu și sper ca „bătălia” să se dea tot mai mult în viitor pentru întregi concepte (stil de vin, nume, grafică, inovație diferențiatoare etc), și nu doar pentru creația grafică. Până atunci, felicitări inițiatorilor și medaliaților!
Continuă acțiunile de recuperare / valorificare a unor soiuri românești: exemplul ALUTUS (și, sper, și NEGRU VÂRTOS*)
N-am apucat să salut cum ar fi meritat inițiativa celor de la AVINCIS Winery, din Drăgășani, care au promovat soiul de struguri ALUTUS (soi negru nou, provenit din Băbească / Rară neagră și Saperavi) – și care sunt, în momentul de față, singurul producător al acestui soi, pe 2 paliere distincte de consum: CUVEE VALERIUS, vin superpremium la un preț „de magazin” în jurul a 300 lei, și ALUTUS PRIMUS, la 120 lei. E O RARITATE, AȘADAR – PE CARE VĂ ÎNDEMN ȘI PE VOI S-O ÎNCERCAȚI!
Separat de exemplul ALUTUS, am purtat discuții cu Prof Constantin Băducă de la Facultatea de profil din Craiova – și sper să se și concretizeze în următorii ani – pentru recuperarea, printr-un efort de colaborare transfrontalieră cu Universitatea din Plovdiv, a soiului Negru vârtos (străbun al Negrului de Drăgășani și al Novacului), dispărut de la noi dar purtător de mare valoare istorică și, posibil, economică și identitară. Aici simt nevoia să-i mulțumesc în mod special somelierului Vasile Ghimpu – care mi-a dat „capătul de fir” că soiul românesc este același cu Mavrudul de Varna (complet diferit de Mavrudul obișnuit, după cum am descoperit) de la vecinii din sudul Dunării, și prietenului Ivaylo Katerski, de la Asociația Profesioniștilor din Vinul Bulgăresc, care a reușit cu mari eforturi să descopere unde este depozitat și studiat acest soi (foarte rar și la ei). Abia aștept să se parcurgă toți pașii de cercetare și de birocrație necesari (va dura câțiva ani, probabil) și să degustăm primele vinuri din Negru vârtos din ultimele decenii.
