Un festival care a schimbat lumea vinului românesc

Știu, poate sună prea definitiv, prea inexorabil. Dar eu cred că e adevărat: Wine & Street Food Festival, derulat weekendul trecut pe peluza și în interiorul Palatului Parlamentului din Capitală, este un eveniment care “schimbă jocul” – cel puțin în domeniul evenimentelor cu vin. Nu, nu încerc să spun că așa vor arăta, de-acum înainte, târgurile de vin! Ci doar că orice eveniment în care vor fi prezentate vinuri va trebui să fie gândit de-acum înainte astfel încât să fie foarte accesibil (calendaristic, geografic și financiar) și să îmbine armonios și mâncarea (pe cât posibil, și entertainmentul de calitate). Ceea ce nu s-a întâmplat până acum. Se va întâmpla o mai mare clarificare conceptuală a evenimentelor cu vin, se va întâmpla o diferențiere mai bună între mecanismele și adresabilitățile acestora – și ambele evoluții mi se par pozitive.

Numărul vizitatorilor care accesează astfel de evenimente e deja mare – de ordinul zecilor de mii, poate chiar sute de mii, dacă stai să aduni. Și va deveni și mai mare în viitor, pe măsură ce conceptul crește extensiv, în teritoriu, și intensiv, ca număr de evenimente. Cei mai mulți sunt tineri activi, urbani, consumatori de satisfacții gustative și socializante – dar ale căror contacte cu vinul sunt sporadice, nestructurate după vreun oarecare parcurs “de învățare”, ci caracterizate de curiozitate și păreri personale. În momentul în care vinul apare și el ca una dintre opțiunile din paleta de oferte a unor astfel de evenimente, acești vizitatori îl privest exact cum fac și cu celelalte produse de acolo. Ei nu știu nici ce este aceea “Chardonnay” ori “Pinot grigio”, nici ce înseamnă “baric” ori “battonage”: dar au curiozitatea de a privi, au banii de cheltuit în buzunar și sunt “la fața locului”. E limpede că în astfel de întâlniri  nu va fi vreodată nici locul și nici timpul pentru prezentări detaliate, nu va exista un parcurs controlat de “introducere în lumea vinului” în sensul în care s-a făcut acest lucru până acum. Vinul va trebui să convingă prin accesibilitate (atât din punct de vedere al prețului, cât și al posibilității de a fi înțeles cu ușurință). Va conta “punerea în scenă” – dar nu în sensul unui “târg clasic de vinuri”, ci în sensul unei semnalistici și unei forme de servire care să fie pe placul acestei generații.

Unii vor spune că această “democratizare”, această “accesibilizare” a vinului e de natură să-i răpească din sensuri, din mistere și din poziționarea ca “băutură cu adânci semnificații”. Eu zic că beneficiile depășesc cu mult riscurile: vinul se va adresa, prin astfel de formate de eveniment, unui număr de posibili consumatori care depășește audiențele combinate ale mai multor ani de “târguri clasice”. Și e doar responsabilitatea posesorilor de branduri de vin să se adapteze sau nu acestui format. Din această masă largă de consumatori se vor recruta – desigur, cu timpul – cei interesați să urce pe scara cunoașterii vinului – dacă li se va face o ofertă atrăgătoare sau dacă îi va mâna propria curiozitate.

Ironic, ceea ce nu reușește de decenii industria vinului – și anume să se adreseze prin evenimente comune de promovare a propriului produs unei mase largi de consumatori – reușesc să facă niște băieți harnici și inventivi care vor să vândă mâncare. Se vede treaba, așadar, că e-adevărat: “la barza chioară-i face Dumnezeu cuib”. Vinul este gastronomie!

  • Imaginea din deschiderea acestui articol îi aparține președintelui OSR 2011, Marian Timofti, de la care am luat-o cu nerușinare fără să-l întreb înainte. Sper să mă ierte!